Gropile – se pot efectua mecanizat, cu burghie mecanice, în marile plantaţii, dar în fermele familiale se fac cu cazmaua şi lopata. De regulă ele se fac la 20 cm, o palmă, mai la sud de picheți, au formă cubică, paralelipipedică, şi dimensiuni variabile cu condiţiile de teren, tehnologie, teren desfundat sau înţelenit, specia şi mai ales vigoarea pomilor ce vor fi plantaţi. În terenul înţelenit ele pot avea dimensiunea de 1 x 1 x 1 m iar în cel desfundat, scarificat, arat adânc şi bine pregătit pot fi de 0,6-0,8 x 0.6-0,8 x 0,6-0,8 m. Când se fac manual, stratul superficial, primul etaj de sol, fertil, se pune pe o parte a rândului iar cel adânc, mai puţin fertil, pe cealaltă parte, pentru a fi folosit corect la plantare. Stratul fertil se amestecă în proporţie egală cu gunoi de grajd bine compostat şi cu îngrăşăminte chimice complexe de tipul C 11-11-11 sau C 15-15-15, cam 5 kg produs comercial la fiecare groapă. Este bine ca aceste gropi să fie făcute cu cca 2 săptămâni înainte de plantare, adică imediat după 15 octombrie, spre a permite naturii să distrugă, parţial, o parte din bolile şi dăunătorii existenţi în sol la data efectuării lor. Pomii cumpăraţi mai devreme se stratifică, depozitează, în vederea plantării, în şanţuri adânci și late de 30 cm, cât o cazma, unde se aşează înclinat, iar peste colete, punctele de altoire, şi rădăcini se pune un amestec în proporţii egale de pământ şi nisip şi se udă pentru a evita uscarea rădăcinilor mici, subţiri, care de fapt sunt cele care asigură prinderea. Aici stau până la momentul plantării. Pentru plantare se confecţionează o scândură uşoară mai lungă decât dimensiunea gropilor pe care se marchează vizibil limitele gropii şi prin crestare la jumătatea acesteia, locul unde vor fi amplasaţi puieţii la plantare. Aceasta facilitează o plantare exactă atât ca amplasarea a plantelor în gropi, la mijlocul acestora, cât şi ca adâncime de plantare, deoarece puieţii se plantează cu punctul de altoire deasupra scândurii, şi astfel se evită plantarea prea adâncă sau superficială a puieţilor. De regulă plantarea se face de echipe de câte 2 persoane. Pentru plantare într-o găleată se pregăteşte o mocirlă din părţi egale se balegă proaspătă de vacă, pământ de ţelină pe care nu au fost aplicate în anii anteriori ierbicide, şi nisip. Aceasta trebuie să fie de consistenţa smântânii. Înainte de plantare, tinerelor plante li se fasonează rădăcinile mai groase la nivelul ţesutului sănătos, alb, fără a se elimina însă rădăcinile subţiri, sănătoase. După fasonare puieții se trec cu rădăcinile prin mocirla din găleată, se mocirlează, pentru a se putea realiza la plantare o mai bună aderenţă a rădăcinilor cu solul din groapă. Pe fundul gropii se pun câteva lopeţi de gunoi de grajd bine compostat şi apoi, sub formă conică, o bună parte din pămăntul fertil anestecat și el cu gunoi de grajd bine compostat, care se tasează destul de bine. Peste groapă, la jumătatea acesteia, se pune scândura cu semnul de amplasare a puietului în centrul gropii şi apoi se amplasează tânăra plantă mocirlită cu rădăcinile răsfirate circular peste conul de pământ şi cu punctul de altoire deasupra scândurii, cu altoiul în partea de nord sau nord-est şi cepul înspre sud sau sud-vest. Peste rădăcini se toarnă apoi restul de pământ fertil, se calcă foarte bine acest pământ pentru tasare şi eliminare a aerului din zona rădăcinilor, ţinând cu mâna puieţii cu punctul de altoire deasupra scândurii. Dacă nu se realizează adâncimea corectă de plantare se extrage puietul, se mai adaugă pământ fertil și se reia operțiunea până la realizarea corectă a acesteia. Acum se toarnă o găleată de apă în groapă, cu grijă să nu fie dezgolite rădăcinile. Peste pământul ud se pune cealălaltă parte, mai puţin fertilă, fără tasare.
Matematica este cea mai frumoasă metaforă a științei. – Ion VELICAN
Este bine ca în jurul pomului plantat să se amplaseze pământul acesta cu formarea unui lighean, pentru a reţine ulterior mai multă apă din precipitaţii. În partea de nord a tinerei plante se introduce la 10 – 15 cm distanţă un tutore din lemn de esenţă tare, gros de 5 – 6 cm, bine înfipt în pămînt şi înalt cât va fi tulpina tinerei plante stabilită după plantare. Această înălţime poate fi de 40 – 45 cm pentru plantele a căror coroană va fi palmetă aplatizată sau 70 – 75 cm la plantele pe tulpină înaltă şi cu coroane voluminoase, vas, fus, piramidă etc. Înălţimea tutorelui trebuie să se oprească sub cel mai de jos mugure generator de ramură principală, de schelet, șarpantă, spre a nu influenţa negativ orientarea viitoarelor ramuri de schelet, şarpantele, de ordinul întâi. De acest tutore se leagă tânăra plantă cu bandă textilă, fâşii de cămăşi, ceașafuri etc. vechi, late de 1 – 2 cm. Legătura se face în formă de „8” sau „ X ”, cu nodul pe tutore, după ce mai întâi capetele fâşiei au fost înfăşurate după acesta, pentru a evita coborârea ei ca urmare a oscilaţiilor plantei provocate de vânturi. Este contraindicată folosirea sârmei de orice fel, a firelor textile comercializate de persoane neştiutoare prin pieţe, a firelor plastice şi în general a oricăror materiale mai mult sau mai puţin rigide, la legarea pomilor, arbuştilor sau a viţei-de-vie, deoarece prin frecarea acestora de tulpină, provocată de oscilaţiile cauzate de vânt, pot răni scoarţa fragedă a tinerelor plante, ceea ce în cel mai fericit caz se va solda cu uscarea ramurilor pe partea vătămată, şi deci cu formarea unor coroane asimetrice, urâte. La plantarea de toamnă nu este obligatorie retezarea tijei tulpinii pomului plantat, acesta putând rămâne întreg până în primăvară, sau se retează cu 20 – 25 cm mai înaltă decât înâlţimea de formare a coroanei. În primăvară când se fac tăierile obişnuite la pomi, tot în repausul vegetativ, adică înainte de pornirea în vegetaţie, se vor reteza şi aceste tulpini în mod diferenţiat, în funcţie de tipul de coroană ce vrem să-l formăm. Vom descrie acest lucru la momentul potrivit.
Pentru prevenirea roaderii coletului de către şoarecii de câmp sub zăpadă se pensulează tulpinile cu substanţe repelente, care alungă rozătoarele, în concentraţia indicată de fabricant, dar cu adaus de aracet de lipit lemnul, 2 – 5 %, pentru o mai bună aderenţă a soluţiei pe scoarţa tulpinilor şi o mai redusă spălare a acesteia de apa din precipitaţii. De asemenea pot fi folosite şi produse pentru stropirea terenului în jurul pomilor cum ar fi REP – 96 – produs ecologic, sau GARDEN CURB. Până la parcurgerea primului an de rod, tinerelor plante nu li se văruiesc tulpinile, deoarece varul singur are efect caustic şi coaja tulpinii acestor pomi poate fi afectată de acesta.
Recomand ca pentru plantare să alegeţi puieţii sub formă de vargă, neramificaţi din pepinieră, cu înălţimea puţin mai mare decât cea de retezare pentru formarea coroanei, cam cu 15 – 20 cm mai înalţi, deoarece în partea de vârf a tulpinilor se află mugurii cei mai sănătoşi, cei mai puternici, şi ei trebuie să genereze ramuri solide pentru viitoarea coroană și totodată acești puieți au cel mai mare procent de prindere.
Pomii înalţi, şi mai ales cei deja ramificaţi, ne vor obliga să formăm coroana pe tulpini înalte, acolo unde a început ramificarea, ceea ce poate sensibiliza viitoarele plante la vânt, vor îngreuna foarte mult recoltarea și lucrările de tăiere, stropire etc. De asemenea aceştia au şi un procent mai redus de prindere.
La plantare puieţii se manevrează cu grijă pentru a nu fi răniţi
Pentru explicații mult mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii consultați cartea mea
Ghidul fermierilor mici și mijlocii:
vol. 1 – Culturi de câmp, furajere și legumicole – ediția 2020,
vol. 2 – Viticultură și vinificație – ediția 2021,
vol. 3 – Pomicultură – ediția 2022
vol. 4 – Zootehnie – ediția 2023
Telefon: 0765 622 623 – luni – vineri între orele 08.30 – 16.00, sau – 0764 471 206 – permanent
Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi, oamenii, pe pământ – căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acest pământ, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez. Primesc suficient de multe telefoane în care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului, și fără să anunțe apicultorii de acesta. Legea nr. 383 / 2013, cu modificările ulterioare a apiculturii prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli. Așadar:
Cu câteva zile înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele ce le veți folosi.
Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru.
Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele.
Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!
Aștept cu deosebit interes propunerile, sugestiile dumneavoastră, stimați cititori, fermieri, și despre alte subiecte de interes în activitatea cotidiană din ferma, gospodăria dumneavoastră căci:
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bunăstarea vine către tine apoi …
Ing. Ion VELICI
