-1-
S-au scuturat frunzele pomilor și arbuștilor fructiferi, este deci momentul să purcedem la înființarea noilor plantații căci, intrând în repausul vegetativ, hibernal, plantele pomicole vor suporta foarte bine transplantarea și, efectuată acum, toamna, procentul de prindere va fi mare. Pomii fructiferi sunt investiții de lungă, chiar foarte lungă durată, şi de aceea plantarea lor trebuie făcută cu mare grijă. Unele specii şi soiuri pot produce convenabil chiar şi peste 50 de ani, dacă sunt corect întreținuți şi exploatați.
Mai întâi stabilim structura speciilor şi a soiurilor pe care vrem să le cultivăm, având în vedere că în județul nostru găsesc condiţii bune de cultură speciile seminţoase măr, păr sau gutui, sâmburoasele prun, cireş sau vişin şi nuciferele nuc sau migdal, precum și arbuștii fructiferi.
Caisul şi piersicul sunt specii pretențioase, atât la condiţiile climatice, solicită căldură mai multă, precum şi la cele de sol, preferându-le pe cele uşoare, drenate, ceea ce oferă doar sudul ţării, şi de aceea nu vom trata tehnologia acestora. Stabilim apoi amplasamentul acestora, ţinând cont de preferința lor pentru lumină, sol destul de fertil, drenat, suficient de profund şi fără exces de apă temporar sau permanent, precum şi la adăpost de vânturile dominante. Aceste condiții, de regulă, sunt întrunite pe pantele ușoare, cu expoziție, înclinare, sudică, sud-vestică sau sud-estică, fără risc de alunecare a terenului. Trebuie evitate terenurile cu expoziție nordică sau vârfurile, culmile, dealurilor din cauza riscului mare de expunere la vânturi, ceea ce poate provoca aplecarea plantelor, ruperea coroanelor, amplificarea efectului distructiv al temperaturilor scăzute din iarnă, precum şi diminuarea aportului luminii solare ca factor foarte important de vegetaţie. De asemenea, nu sunt de preferat nici luncile înguste, văgăunile, unde iluminarea este mai scurtă ca durată, iar curenții de aer fie prea puternici, fie prea slabi, ceea ce poate afecta negativ polenizarea şi facilita proliferarea bolilor şi a dăunătorilor. Panta terenului ar fi bine să nu depășească 10%, 10 m înălțime la 100 m distanță, spre a exclude scurgerile de apă de suprafață corelate cu eroziunea solului fertil din porțiunile superioare care astfel sărăcesc, şi depunerea lui în zonele joase, unde pot produce creșterea ulterioară a adâncimii de plantare a pomilor şi îngroparea punctului de altoire în sol, cu efect extreme de nociv, care poate cauza chiar şi pieirea pomilor prin putrezirea acestui colet sau diminuarea efectului pozitiv al portaltoiului al cărui rol este şi adaptarea plantei la condițiile respective de sol. Dintre speciile seminţoase, la baza pantei amplasăm gutuiul sau părul altoit pe gutui, iar mărul îl vom planta în treimea mijlocie sau cea superioară a pantei, căci suportă mai greu excesul de apă, mai ales pe cel stagnant. La fel vom proceda şi cu sâmburoasele, dintre care la bază vom planta vişinul sau prunul altoit pe corcoduş.
Nu amestecăm speciile pomicole şi nici chiar soiurile, ci le vom planta în parcele, porţiuni sau grupuri separate, pentru a efectua tratamentele fitosanitare fără riscul contaminării nedorite de la un soi la altul. După aceasta procedăm chiar din primăvara anului de plantare, dacă nu din anul anterior, la eliberarea terenului de speciile arboricole, de regulă mărăcini, rugi sau alte specii forestiere, prin defrişare şi/sau distrugerea lor cu Roundup prin ierbicidare în plină vegetaţie, urmată de extragerea cioatelor. Ideal ar fi ca apoi să se procedeze la nivelarea terenului, dar cum fermele noastre un prea vor înființa plantații pomicole pe suprafețe mari, comerciale, ci doar în mici plantații familiale, mai adesea doar pentru nevoile proprii, această lucrare poate fi exclusă. Indiferent de întinderea noii plantaţii, trebuie procedat la fertilizarea de bază cu până la 100 to gunoi de grajd bine compostat/ha sau cu 100 kg substanță activă fosfor şi potasiu/ha, urmată de desfundarea terenului prin arătură adâncă, peste 30 cm adâncime, sau cu cazmaua la această adâncime, operațiuni ce se vor efectua în toamna plantării pomilor. Desigur, noţiunea de desfundare a terenului presupune o adâncime de peste 40 cm, dar această operațiune este extrem de greu de efectuat în actualele condiții de fărâmițare a terenului în parcele de câțiva ari. Ea poate fi înlocuită cu scarificarea, dar şi aceasta este la fel de dificil de efectuat din aceleași motive, precum şi din lipsa utilajelor specifice. Trebuie spus că cele mai bune plantări sunt cele de toamnă, când procentul de prindere trece lesne peste 95%, faţă de plantările de primăvară, când acesta poate să scadă până la 80% sau mai jos. Deci vom vorbi despre plantările de toamnă. Desfundarea sau arătura adâncă pentru plantare trebuie făcută în luna octombrie, înainte de scuturarea frunzelor puieţilor şi intrarea acestora în repausul hibernal, când aceștia pot fi plantaţi.
Cu cât fraza e mai lungă, cu atât trăiește mai puțin. Ion VELICAN
Pentru a proteja plantația de rozătoare, în special iepuri, este obligatorie împrejmuirea ei cu gard din plasă de sârmă cu ochiuri de 5 cm îngropată 15 – 20 cm în sol. Astfel, iepurii vor pătrunde mult mai greu în plantație. Nicio altă formă de protejare, învelire cu folie sau hârtie, placaj etc. nu este atât de eficace, şi mai există şi riscul apariţiei unui strat gros de zăpadă cu crustă pe care să vină iepurii şi să roadă vârfurile şi rămurelele tinerelor plante. Pentru îndepărtarea șoarecilor de câmp, care pot roade scoarța pomilor sub zăpadă, mai ales în zona coletului, se pensulează aceste zone cu substanţe repelente, aflate sub diverse denumiri în comerţ, care îi îndepărtează de plante. Urmează pregătirea terenului, prin discuiri repetate, când se face şi o uşoară nivelare a terenului dacă utilajul este în agregat cu o şină grea, de cale ferată. Lucrarea trebuie să fie cel puţin de aceeași calitate cu cea de la semănatul culturilor anuale. Nu faceți rabat de la aceste lucrări, căci după plantare nu veţi avea cum repara această neglijență. Se trece apoi la pichetarea terenului ţinând cont că este mai bine ca rândurile să fie orientate pe direcţia nord – sud pentru a facilita o bună şi uniformă iluminare a tuturor pomilor şi o protecţie mai bună a acestora la vânturile dominante care au direcţia nord – sud, nord-est – sud-vest sau nord-vest – sud-est. Picheţii trebuie să fie plasați cu 20 cm mai la nord decât peretele nordic al viitoarelor gropi. Desigur, pentru pichetare ar fi recomandat să folosim ştacheţi din lemn de esenţă tare, salcâm, stejar etc., dar se pot folosi orice beţe din lemn care după plantare se folosesc în alte operațiuni, ei nu rămân pe teren după aceasta. Schema de plantare depinde de specia şi portaltoiul pe care au fost altoiţi pomii, de vigoarea acestora sau de modelul de coroană ce dorim să formăm pomilor noştri. Astfel, la măr recomandăm plantarea la 4 x 2 m; 3,5 x 2 m; 3,5 x 1 – 1,5 m; la păr – 4 x 2 m sau 3,5 x 1,5 m; la gutui – 3,5 x 2 – 2,5m. Prunul, cireșul şi migdalul se plantează la 5 x 4 sau 4 x 3 m; vişinul la 5 x 4 sau 4 x 2 m, iar nucul la 10 – 12 x 6 – 8 m. Primele cifre reprezintă distanța între rândurile de pomi, iar celelalte sunt distanțele între pomi pe rând. Având în vedere intrarea târzie pe rod a nucului, 8 – 12 ani, recomandăm plantarea între rândurile acestuia a câte unui rând de arbuşti fructiferi sau specii seminţoase care intră pe rod după 2 – 3 ani şi se exploatează atâta timp cât dezvoltarea coroanei nucului nu este stânjenită de aceștia. Astfel se recuperează mai uşor cheltuielile ocazionate de înființarea plantațiilor de nuc.
În următorul articol vom descrie tehnica propriu-zisă de plantare a pomilor și arbuștilor fructiferi.
Pentru explicații mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii, consultați cartea mea, „Ghidul fermierilor mici și mijlocii – volumul 1 – Culturi de câmp, furajere și legumicole”, ediția 2020.
Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi, oamenii, căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acest pământ, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez. Primesc suficient de multe telefoane în care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului, și fără să anunțe apicultorii de acesta. Legea 383/2013 a apiculturii, cu modificările ulterioare, prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli. Așadar, înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele ce le veți folosi. Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru.
Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele.
Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bogăția vine de le sine apoi …
Ing. Ion VELICI
