Agricultura pe înțelesul tuturor – Faceți-vă un mare bine, arați terenul toamna

1139

-2-
Nu numai clima este un aliat natural al fermierului, când este folosită corespunzător, ci şi unele organisme şi microorganisme din sol. În majoritatea situațiilor, odată cu arătura trebuie introduse în sol şi importante cantităţi de materie organică vegetală, ca rădăcini sau tulpini ale plantelor de cultură sau din flora spontană. Dacă acestea vor fi lăsate peste iarnă la suprafața solului, degradarea și descompunerea lor va fi pe lângă foarte înceată şi prea puţin utilă fermierilor. Introduse în sol, acestea vor fi preluate de o mulțime de animale existente aici, râme, insecte, rozătoare şi microorganisme, dintre care cele mai importante sunt bacteriile nitrificatoare, care începând cu lignina şi continuând cu celelalte grupe de substanţe componente ale materiei organice vegetale le vor prelucra pe acestea şi, restituite solului, din care sunt originare, pot participa la îmbogățirea acestuia în humus, sursa fertilității naturale a solului. De asemenea, introduse în sol, aceste materii îmbunătățesc structura şi textura acestuia, facilitând pătrunderea apei, aerului şi rădăcinilor în sol. Prin natura lor, râmele, consumatoare numai de materie organică vegetală moartă pe care o prelucrează prin tubul lor digestiv şi o restituie solului, săpând galeriile proprii în căutarea acesteia, contribuie foarte mult la afânarea solului, la îmbunătățirea însușirilor fizice, şi nu numai, ale sale. Dacă arăturile vor fi efectuate toamna, aceste viețuitoare nu vor fi afectate de organele active ale plugurilor, căci la data efectuării acestor lucrări ele sunt retrase adânc în sol, pentru hibernare. Dacă arăturile vor fi efectuate primăvara, şi mai ales primăvara târziu, râmele sunt deja active în statele superioare ale solului, unde se află materialul organic şi deci vor fi afectate, distruse, de organele active ale plugurilor, precum şi de aer, dar mai ales de radiaţiile solare ce pătrund în sol. Aşadar, ne ucidem poate cel mai important sprijin din sol, în loc să beneficiem gratuit de ajutorul lui. Prin introducerea în sol a materiilor organice, odată cu putrezirea, descompunerea lor, vor dispărea şi agenții patogeni cantonați pe ele, mai ales ciupercile patogene. La suprafața solului, aceste resturi vegetale sunt adăposturi foarte bune pentru multe specii de insecte şi ciuperci patogene împotriva vicisitudinilor iernii. Totodată, arând toamna şi lăsând terenul în ,,brazdă crudă”, adică foarte afânat, cu multe goluri în care va pătrunde apa, zăpada şi frigul care vor conduce sigur la distrugerea formelor de rezistență peste iarnă, spori, ouă, larve, pupe sau adulţi, ale multor agenţi patogeni, se ușurează mult păstrarea la cote superioare și a stării de sănătate a plantelor de cultură.

Unele idei se învechesc repede, și nu din cauza timpului.Ion VELICAN

Ogoarele de toamnă se execută obligatoriu cu plugul singur, fără grapă stelată, tocmai pentru a facilita realizarea unei arături foarte înfoiată. Nu trebuie să ne sperie apariţia unor brazde mari, căci acestea vor fi sfărâmate de îngheţ–dezgheţ pe parcursul iernii. Reducând pe cale naturală rezerva din sol de agenţi patogeni, se va reduce mult virulenţa, frecvenţa şi intensitatea atacului acestora, şi astfel culturile, fiind mai sănătoase, vor produce recolte mai bogate şi de calitate mai bună şi se va reduce mult cantitatea de pesticide, produse artificiale, de sinteză, ce se vor aplica pe plante şi sol. În acest mod contribuim indirect la diminuarea poluării mediului înconjurător în general şi a solului în special. În marile goluri din arătura de toamnă se acumulează şi o cantitate mult mai mare de apă din precipitații şi, printr-o simplă grăpare, la zvântarea solului primăvara timpuriu, se va păstra apa timp mai îndelungat în sol. Unii fermieri consideră că arătura de toamnă este o cheltuială suplimentară, când de fapt ea este doar o cheltuială anticipată extreme de profitabilă. Comparativ cu arătura de primăvară, cea de toamnă mai aduce și un spor de producţie de 10 – 15%. Iată deci și un alt motiv pentru efectuarea ei. Arând primăvara pentru însămânțările de primăvară nu se poate realiza nici un pat germinativ de calitate şi astfel este afectat negativ potenţialul de producţie al seminţelor folosite, precum şi efectul îngrășămintelor chimice, de altfel tare scumpe, administrate. Să luăm ca exemplu cultura de porumb şi să schiţăm ,,un scenariu de coşmar” privind agrotehnica acesteia.
Casa – amplasăm cultura pe un teren impropriu, cu exces deseori stagnant de apă, cu multe resturi vegetale mari, uneori neîncorporate, o arătură de primăvară târzie, pe sol umed, neuniformă şi cu multe înfundături ale plugului. Patul germinativ va fi pregătit necorespunzător, cu mulţi bulgări şi la adâncimi variabile de la 0 la 12 cm. Adâncimea de semănat va fi şi ea extrem de neuniformă, de la 0 cm la 12 cm, când de fapt pe terenurile noastre trebuie să fie de 5 – 6 cm. Practic, unele boabe vor rămâne pe afară şi vor fi distruse de soare sau consumate de păsările sălbatice, iar altele vor fi încorporate la adâncimi chiar duble faţă ce cele specifice şi, cu siguranţă, plantulele nu vor putea străbate un strat de sol atât de gros şi vor pieri înainte de răsărire. Masa – o vom ,,asigura” prin neîncorporare de gunoi de grajd sau de îngrăşăminte chimice, nici măcar cele 7 kg azot substanţă activă/to de resturi vegetale încorporate pentru stimularea nitrificării acestora, ci doar prin ceea ce asigură ,,mama natură”, adică fertilitatea naturală a solului.
Rasa – o vor asigura boabele din pătul, când se ştie bine că la soiurile şi hibrizii aflaţi acum în cultură potenţialul de producţie scade cu 10% în fiecare an de cultivare ulterior hibridării. Dacă hibridul respectiv este şi unul tardiv, căci am auzit noi că dă producții foarte mari, dar nu este adecvat zonei noastre, avem algoritmul total al risipei de fonduri şi rezultatelor mai mult decât nesatisfăcătoare. Acesta este exemplu perfect de ,,aşa nu”.
Este uşor de înţeles că procedând exact invers decât în acest scenariu rezultatele pot fi mulțumitoare. Iată de ce mă văd nevoit să insist din nou asupra efectuării ogoarelor de toamnă. Să nu uitaţi niciodată, stimați fermieri, că ,,cea mai proastă arătură de toamnă dă rezultate net superioare celei mai bune arături de primăvară”.
Pentru explicații mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii, consultați cartea mea, „Ghidul fermierilor mici și mijlocii – volumul 1 – Culturi de câmp, furajere și legumicole”, ediția 2020”.

Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi, oamenii, căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acest pământ, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez. Primesc suficient de multe telefoane în care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului, și fără să anunțe apicultorii de acesta. Legea 383/2013, cu modificările ulterioare, a apiculturii prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli. Așadar, înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele ce le veți folosi. Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru.
Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele.
Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!

Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bogăția vine către tine apoi …
Ing. Ion VELICI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here