Agricultura pe înțelesul tuturor – Este imperativ să ne purtăm prietenos cu natura

319

Tema acestui articol stăruia de multă vreme în mintea mea, dar scânteia care a aprins-o a fost întâlnirea avută cu câteva zile în urmă cu „managerul” unei importante societăți care exploatează multe hectare de teren agricol de cea mai bună calitate în sudul Olteniei. Societatea respectivă are capital majoritar străin și probabil acesta este motivul pentru care termenul de „director executiv, director tehnic, inginer șef etc” nu sună plăcut la urechea acestui personaj care se împăunează cu efectuarea studiilor, în domeniul managementului desigur, hăt peste ocean, în țara Unchiului Sam, dar prin tot comportamentul său de atunci a fost un puternic exemplu de „așa nu”. Între altele am văzut și un lan de grâu frumos, sănătos, uniform chiar dacă după spusele gazdei a fost semănat mai târziu. Din expunerea tehnologiei aplicată am aflat că pe lângă lucrările obișnuite a mai fost și tratat contra bolilor și dăunătorilor și „în scurt timp îi vom mai aplica un nou tratament ”. Din curiozitate profesională intru în lan și smulg un smoc de plante dintr-un loc cu densitate mai mare, ba chiar și cu semne că acolo căzuseră ceva mai multe îngrășăminte cu azot, situație care se știe că sporește sensibilitatea plantelor la atacul bolilor criptogamice, și constat că plantele nu aveau nici cea mai mică urmă de suferință. Întreb distinsa gazdă pentru care motiv va mai face acest nou tratament și rămân stupefiat când îmi spune că „ așa este tehnologia în statele avansate din occident”. Iată deci cum ne ploconim nejustificat în fața occidentului și înghițim pe negândite tot ce acesta produce. De aceea mă întreb dacă nu cumva „ai noștri tineri în apus învață doar la gât cravatei cum să-i lege nodul”, iar întorși acasă se dau mari și pun cu multă obrăznicie în umbră pe cei care sigur știu mai bine decât ei „ce-i de făcut” în țara asta. Mă văd nevoit să reamintesc și că din păcate agricultura de azi practicată la nivel mărunt este plugărit, iar la nivel mare – importantă sursă de otrăvire a mediului și a acestui popor, și mă întreb dacă acest sat mai are și câini de pază. Constat ușor că adevărații „câini” fie au îmbătrânit, fie cei tineri și buni au fost teleportați și aici au rămas doar potăile ce se umflă cu multă emfază în pene. De aceea vă îndemn să acționați cu mult discernământ asupra naturii, căci aceasta este casa noastră și probabil tocmai pentru că nu seamănă cu cele occidentale este mai sănătoasă și mai frumoasă, pentru că este a noastră. În multe dintre articolele mele am specificat că de exemplu excesul de azot administrat culturilor agricole pe lângă creșterea luxuriantă a plantelor provoacă și îmbolnăvirea consumatorilor ca urmare a acumulării excesive de nitrați în produsele agricole. Mi-am adus aminte că pe vremea când activam în linia a întâia a agriculturii românești, adică în Bărăgan, într-un sat dintr-o zonă cu foarte mare potențial agricol și cu recolte pe măsura acestui potential, învățătoarea observă cum unul dintre cei mai zburdalnici elevi ai săi a devenit apatic, fără apetit pentru mișcarea specifică vârstei. La o analiză mai atentă aceasta vede că unghiile și buzele copilului se învinețiseră și alerteză imediat medicul comunei. Acesta constată imediat că copilul era intoxicat cu nitriți și purcede la analiza apei din fântâna acestora și spre stupoarea sa constată că apa din aceasta avea un conținut periculos de mare de nitriți și nitrați de sodiu. Nu a fost greu să se deducă drept sursă de poluare utilizarea excesivă a îngrățămintelor chimice pentru obținerea acelor recolte mari. Excesul de azot administrat, mai ales în puține tranșe, care nefiind utilizat de plante a fost levigat, spălat, și antrenat de apa de irigații în adâncime, până la primul strat freatic, aflat acolo la peste 30 m adâncime. În afara măsurii de închidere a fântânilor poluate s-a procedat și la mutarea sectorului de chimizare de la IAS-uri la SMA-uri pentru a face și la CAP-uri o chimizare corectă, responsabilă, a agriculturii. Deigur că pe marginea drumurilor noastre iarba este mai deasă și mai frumoasă, poate chiar neatinsă de chimicalele folosite de fermieri, dar… este puternic contaminată cu praful de cauciuc, de asfalt și gaze de eșapament, nocive desigur, și consumată de animale transmite aceste otrăvuri prin carne și lapte oamenilor, ceea ce conduce sigur la îmbolnăvire. În urmă cu câteva zile cineva m-a întrebat cum poate să scape de cârtițele care i-au năpădit grădina și a rămas uimit când i-am recomandat să le alunge plantând în perimetrul afectat crenguțe de soc, sau prin alte mijloace ecologice care să le alunge, nu să le omoare, deoarece ele nu se hrănesc cu plante, ci cu dăunătorii acestora din sol. Deci sunt de fapt o binefacere pentru grădină, iar urâțirea peisajului este prețul ce trebuie plătit pentru acest serviciu, însă acest aspect poate fi lesne remediat prin distrugerea mecanică a mușuroaielor, care și așa nu le mai trebuie cârtițelor. Nu vreau însă să scap din vedere îndemnul de a vă ara terenul din toamnă pentru că arătura de primăvară omoară râmele, alte animale extrem de folositoare ogoarelor.
Să mai amintesc un fapt deosebit de grav petrecut cu zeci de ani în urmă pe plan mondial când Suedia a folosit foarte mult DDT, cei apropiați de vârstă cu mine știu despre ce este vorba, aplicându-l cu avioanele peste pădurile atacate de omizi. Desigur că tratamentul a avut efectul scontat, dar peste vreo douăzeci de ani granule din acest praf au fost găsite în… gheața din Antarctica. Produsul fusese scos de mult din uz, din cauza toxicității aspra omului și altor viețuitoare la data acelei descoperiri. Să ne mai mirăm de virulența cancerului și altor boli ?. Cu vreo 40 – 45 ani în urmă circulau trenurile încărcate cu grâu dinspre Bărăgan spre Transilvania și se întorceau … încărcate cu grâu din Transilvania în Bărăgan. Ar părea o situație de… drumeții veseli, dacă nu ar fi fost extrem de serioasă căci pe acea vreme nu s-a făcut un tratament corect al lanurilor de grâu contra ploșniței cerealelor, în special din motive de .. reducere a costurilor, și în faza de lapte-ceară a boabelor a fost o puternică invazie de ploșnița cerealelor, care au înțepat boabele ca să le sugă conținutul și le-au inoculat enzime care au afectat extrem de negativ glutenul din boabe, și astfel gâul a devenit inutil pentru panificație și a trebuit să fie cupajat cu grâu din Ardeal, care nu era afectat de un asemenea atac. Iată deci cum o măsură necugetată conduce la necazuri și cheltuieli enorme. Să vă mai amintesc faptul că statele occidentale, mai ales SUA, Germania, în setea lor exagerată de bani și producții mari, au creat produse și tehnologii care să lase în lan doar plantele de cultură, ceea ce a condus la un aspect de deșertificare și reducere a fertilițății solului, de sterilizare a acestuia. Ba mai mult chiar, creaseră aparate care să distrugă bolile, buruienile și dăunătorii pe cale termică, cu flacără la sol, sau chiar cu microunde și alte radiații, ceea ce imediat a produs… sterilizarea solului, care dintr-un organism viu a devenit rocă sterilă, fără utilitate în agricultură. Din fericire, s-au trezit la timp și au abandonat aceste mijloace, doar în utilizarea pentru agricultură, căci mai târziu a apărut HAARP în Alasca, și nu doar aici, cu acțiune de-a dreptul apocaliptică.
Așa că vă rog stimați fermieri să nu uitați că naturii de-i dai un deget de ajutor te răsplătește cu un hambar de recoltă, dar de-i faci un mic rău, nu-l vei îndrepta pe deplin nici în zece ani. Din păcate, mai sunt multe, foarte multe, prea multe, exemple în sensul…„așa nu”.
Dacă toate astea fi-vor respectate …
Restul vine de la sine apoi …
Ing. Ion VELICI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here