Agricultura pe înțelesul tuturor – Dezmiriștitul este un bun prilej de ridicare a fertilității solului

648

Cred că fiecare fermier își dorește ca terenul său să producă tot mai mult și mai bine. Recoltarea cerealelor păioase oferă un prilej excelent pentru a îmbunătăți fertilitatea terenurilor, a combate eficient buruienile problemă și a organiza în fermă dacă nu un asolament, este o întreprindere foarte serioasă la care nu toți fermierii se înhamă, măcar o rotație stabilă de patru ani a culturilor. În această rotație se poate introduce o cereală păioasă, oricare ar fi aceasta, și o prășitoare, la noi de predilecție porumbul. Fiecare tip de cultură trebuie să staționeze în aceeași solă doi ani, apoi în următorii doi ani de celălalt tip de cultură. În detaliu după o cultură de doi ani de porumb trebuie să urmeze cereale păioase timp de alți doi ani, după care revine porumbul reluându-se astfel rotația. Grâul și triticale pot fi cultivați pe aceeași solă doi ani consecutiv, dar nu este recomandabil același lucru și pentru orz, iar în cazul ovăzului este chiar interzis. Nu vom detalia acum acest lucru. Cel mai bine ar fi ca după grâu să urmeze triticale sau orz sau ovăz, grâul urmând după altă cereală păioasă se consideră că samulastra premergătoarei este buruiană în lanul de grâu și îl exclude pe acesta de la panificație. De asemenea, trebuie ca porumbul din anul doi să fie un hibrid mai timpuriu spre a facilita lucrările agrotehnice specifice cerealei de toamnă care urmează. Desigur acest lucru se exclude dacă după porumb va urma ovăzul în primăvară. Cerealele păioase prin succesiunea de doi ani, desimea și biologia lor combat bine un larg spectru de buruieni periculoase altor culturi agricole. După acești doi ani urmând o cultură prășitoare, în speță porumbul, prin agrotehnica specifică acesta combate alt spectru de buruieni, care erau specifice păioaselor. Respectând cu strictețe această rotație vom reduce foarte mult nu numai problema îmburuienării culturilor, dar și atacul bolilor sau dăunătorilor care în monocultură sau rotații întâmplătoare fac ravagii. Rezultatele scontate sunt cu atât mai bune cu cât lucrările specifice fiecărei culturi sunt efectuate mai corect. O altă metodă cel mult ieftină dacă nu chiar necostisitoare, de sporire a fertilității solului la îndemână acum este și introducerea în sol a resturilor vegetale, paiele, rămase de la cerealele abia recoltate. Se apreciază că rezultă o cantitate de paie cel puțin pe jumătatea recoltei de boabe de la oricare cereală păioasă și că pentru ușurarea nitrificării, descompunerii, unei tone de paie sunt necesare 7 kg azot substanță activă. Acesta catalizează multiplicarea bacteriilor nitrificatoare care descompun substanțele organice din paie și le introduc în circuitul biologic al solului. Activitatea acestor bacterii are loc în regim aerob, dar nu la suprafața solului căci razele termice și ultravioletele soarelui le provoacă moartea. Pentru acest motiv se impune introducerea paielor în strat superficial de sol, suficient de gros ca să pareze efectul ultravioletelor și razelor infraroșii, dar suficient de subțire ca să poată pătrunde ușor aerul atmosferic încărcat cu oxigenul necesar bacteriilor. Această situație se poate rezolva prin tocarea paielor, fie cu combina la recoltare fie prin discuire pe timp uscat, și introducerea lor, după fertilizarea de preferință cu îngrășăminte complexe pentru asigurarea a 15 – 20 kg azot s. a. / ha și a unei cantități cel puțin duble de fosfor, sub brazdă de 12 – 15 cm adâncime. Această operațiune se numește dezmiriștit și pe lângă efectele enumerate mai sus ea provoacă și răsărirea unui mare număr de buruieni care de regulă nu vor ajunge la maturitate ca să producă semințe, dar prin arătura de toamnă vor deveni îngrășăminte verzi prin introducerea lor sub noua brazdă care va fi cu cel puțin 10 cm mai adâncă decât cea de la dezmiriștire. Iată deci cum dezmiriștitul contribuie și la reducerea rezervei biologice de buruieni din sol. Dacă avem consolidată rotația stabilă de patru ani descrisă mai sus vom avea dezmiriștire doi ani urmată de tocarea și încorporarea în sol a tulpinilor de porumb, desigur însoțite de 7 kg azot s. a. pentru fiecare tonă de coceni – cam 30 – 35 kg azot / ha căci de regulă rezultă cam 4 – 6 tone coceni – toamna timp de alți doi ani. Faceți-vă un bine și aplicați aceste lucrări căci nu veți avea decât de câștigat.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here