Preparativele pentru această campanie încep cu veriga finală a lanțului tehnologic, adică cu spațiile de depozitare, fie că acestea sunt magazii, hambare sau simpli recipiente din lemn, metal sau mase plastice.
Toate spațiile de depozitare trebuie bine curățate şi dezinfectate prin văruire sau stropire cu soluții insecticide dintre care cele mai recomandate sunt: Actelic, Digrain – 0,25 l/100 mp suprafață de depozitare, Fumitox – 10 cutii/500 mc spaţiu gol, Propoxan, Prostore – 1,25 l/100 mp suprafaţă de depozitare, Reslin – 12,5 ml/100 mc spaţiu gol, Sumithion sau Ultrafos = 3 – 5 tabl/to. Tratați cu deosebită atenție această problemă căci ar fi mare păcat să pierdeți prin deteriorare recolta deja depozitată şi obținută cu mare trudă şi cheltuială.
Recoltatul propriu-zis – va începe cu orzoaica, cea mai sensibilă cultură la frângerea spicelor şi scuturare în lan şi căreia deci trebuie să i se acorde o atenție deosebită prin asigurarea combinelor şi intrarea în lan pe timp răcoros, de preferință dimineața devreme şi seara până mai târziu, şi corelarea turaţiei rabatorului combinei cu viteza de înaintare a acesteia în lan, spre a evita ,,pieptănarea”, plantelor căci se vor frânge.
Turația tobei combinei poate fi mai mică, 800 – 900 rot/minut, iar vânturile la valoare mijlocie.
O atenție mărită trebuie acordată curățării periodice a sistemului de site pentru a evita pierderile de boabe în paie şi pleavă ca urmare a înfundării acestora cu ariste sau fragmente de plante.
Şi orzul este destul de sensibil la cădere şi scuturare, dar mai rezistent decât orzoaica, ceea ce face ca recoltatul acestei culturi să se poată derula pe parcursul întregii zile şi cu viteză mai mare, deci se va mări şi turaţia tobei corespunzător.
Urmează grâul, cultură destul de rezistentă la scuturare, pentru recoltarea căreia turaţia tobei combinei se ridică la 1000 – 1100 rot/min, iar deschiderea acesteia (distanța între bătător şi contrabătător la intrarea şi ieșirea materialului vegetal) se ajustează mereu pe parcursul zilei, pentru a evita spargerea boabelor sau rămânerea acestora nedislocate în spice.
Triticale – este o cultură rezistentă la scuturare, dar cu o ușoară dificultate la treierat căci boabele sale sunt bine îmbrăcate în palei (pleava) şi presupune o turaţie mai mare a tobei, 1100 – 1200 rot/min, şi o reglare mai atentă a deschiderii tobei.
La grâu şi triticale, tăria vânturilor este medie spre mare, iar direcționarea lor spre mijlocul ansamblului de site.
Ovăzul – este de asemenea o cultură sensibilă la cădere, frângere şi scuturare şi pentru recoltarea lui se fac aceleași reglaje la combine ca la orzoaică, cu mențiunea că tăria vânturilor va fi reglată spre mică pentru a preveni aruncarea boabelor, destul de ușoare, în pleavă și paie.
Pentru o bună recoltare, atât lanurile, cât şi combinele trebuie să îndeplinească anumite condiții.
Culorile pot să îmbete, spectrul nu. – Ion VELICAN
Astfel: culturile – trebuie să fie curate de buruieni, coapte (umiditatea boabelor la recoltare sub 16 %), şi necăzute, iar combinele – etanşe, protejate contra incendiilor, prevăzute cu dirijori de paie sau tocător de resturi vegetale.
Înălțimea miriștii – trebuie să fie de 12 – 15 cm (cât un pachet de ţigări superlong); rabatorul – să porţioneze lanul atingând plantele în treimea superioară fără să le ,,pieptene” sau să le rupă şi înfăşoare pe el.
Pentru aceasta, turaţia sa trebuie să fie bine corelată cu viteza de înaintare în lan a combinei.
Cuţitul, aparatul de tăiere a plantelor, trebuie să aibă toate lamele întregi, rigidizate prin nituire pe vargă, cu cursa dublă bine reglată şi mai ales corect distanțate faţă de contracuţite (degete, amnare), spre a tăia uşor plantele şi a nu le introduce între ele şi contracuţite, unde pot fi aprinse prin frecare şi deci pot incendia lanul.
Combinierul – trebuie să fie atent la eventualele obiecte dure din lan (pietre, sârme sau alte obiecte metalice) căci acestea pot deteriora aparatul de tăiere sau chiar aprinde lanul.
Transportorul de plante – începând cu șnecul și aparatul escamotabil, care trebuie să fie corect distanţat faţă de canalul transportorului pentru a asigura o bună porţionare a materialului vegetal şi introducere ritmică a acestuia în tobă.
Aparatul de treier – toba, trebuie să aibă toate şinele pe bătător – cu dantura dispusă alternativ stânga – dreapta, toate sârmele la contrabătător şi o corectă deschidere la intrarea şi ieşirea materialului de treierat, turaţia bătătorului – adecvată calităţii materialului de treierat.
Separatorul de boabe – începând cu scuturătorii (caii) şi sitele să fie neînfundate cu ariste şi fragmente de plante, spre a evita pierderile de boabe în paie şi pleavă. Sistemul de site pentru aceste cereale este specific lor.
Circuitul boabelor – trebuie să fie etanş, iar la combinele mai vechi se etanșează cu bandă adezivă de burete.
Dirijorii sau tocătorul de paie – trebuie să fie permanent prezenți pe combină pentru a dirija în brazdă paiele care se vor utiliza în zootehnie sau legumicultură (pentru mulci) sau lipsesc în cazul că este folosit aparatul de tocat paiele, care le toacă şi împrăştie pe tot terenul în cazul când acestea vor fi încorporate în sol, după ce au fost administrate şi îngrășăminte chimice complexe sau cu azot în doză de 7 kg N s a /tona de paie încorporate în sol, spre a favoriza descompunerea mai uşoară şi mai rapidă a acestora de către bacteriile nitrificatoare.
Ridicătorii de lan – se montează la heder doar pentru lanurile cu procent ridicat de plante căzute.
Asigurarea combinei – pentru prevenirea eventualelor accidente de muncă este importantă şi presupune existenţa tuturor apărătorilor mecanice la ansamblurile mobile. De asemenea, trebuie să fie dotate combinele cu uneltele speciale pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, ca stingător cu spumă, bidon de minim 40 l cu apă, lopată, mătură de nuiele etc., iar toba de eșapament să fie prevăzută cu sită parascântei şi circuitul de evacuare a gazelor de eșapament să fie etanş şi liber de resturi vegetale şi plevuri.
Totodată, pentru o bună funcționare a motorului, sistemul de răcire a apei din motor, radiatorul, trebuie să fie funcțional şi neînfundat cu pleavă. Paza bună trece primejdia rea.
Totodată, recolta de boabe se va depozita direct din combină numai în cazul când are umiditate sub 14%, iar în cazul când aceasta este mai mare se procedează la solarizarea şi lopătarea ei, cunoscând că la fiecare lopătare corectă umiditatea scade cu 1%, iar depozitarea boabelor cu umiditate peste 14%, chiar şi numai puţin atinse de rouă sau stropi de ploaie, poate conduce la încingerea lor şi/sau la proliferarea galopantă a gărgăriței boabelor, cu degradarea chiar totală a acestora. Ar fi mare păcat ca dintr-o simplă neglijență să se piardă integral recolta.
Pentru explicații mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii, consultați cartea mea, „Ghidul fermierilor mici și mijlocii – volumul 1 – Culturi de câmp, furajere și legumicole”, ediția 2020”.
Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi oamenii actuali, căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acest pământ, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez cu fiecare articol pe care-l voi publica. Primesc suficient de multe telefoane prin care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi, plantații viticole sau legume în câmp care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului, și fără să anunțe apicultorii de acesta. Legea nr 383/2013, cu modificările ulterioare, prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli. Așadar, înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele ce le veți folosi. Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru. Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele. Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bogăția vine către tine apoi …
Ing. Ion VELICI
