Gropile – se pot efectua mecanizat, cu burghie mecanice, în marile plantații, dar în fermele familiale se fac cu cazmaua și lopata. De regulă ele se fac la 20 cm, o palmă, mai la sud de picheți, au formă cubică, paralelipipedică, și dimensiuni variabile cu condițiile de teren, tehnologie, teren desfundat sau înțelenit, specia și mai ales vigoarea pomilor ce vor fi plantați. În terenul înțelenit ele pot avea dimensiunea de 1 x 1 x 1 m iar în cel desfundat, scarificat, arat și bine pregătit pot fi de 0,6-0,8 x 0.6-0,8 x 0,6-0,8 m. Când se fac manual, stratul superficial, primul etaj de sol, fertil, se pune pe o parte a rândului iar cel adânc, mai puțin fertil, pe cealaltă parte pentru, a fi folosit corect la plantare. Stratul fertil se amestecă în proporție egală cu gunoi de grajd bine compostat și cu îngrășăminte chimice complexe de tipul C 11-11-11 sau C 15-15-15, cam 5 kg produs comercial la fiecare groapă (o jumătate de găleată). Este bine ca aceste gropi să fie făcute cu cca 2 săptămâni înainte de plantare, adică după 15 octombrie, spre a permite naturii să distrugă, parțial, o parte din bolile și dăunătorii existenți în sol la data efectuării lor. Pomii cumpărați mai devreme se stratifică, depozitează, în vederea plantării, în șanțuri adânci și late de 30 cm, cât o cazma, unde se așază înclinat, iar peste colete, punctele de altoire, și rădăcini se pune un amestec în proporții egale de pământ și nisip și se udă pentru a evita uscarea rădăcinilor mici, subțiri, care de fapt asigură prinderea. Aici stau până la momentul plantării. Pentru plantare se confecționează o scândură ușoară mai lungă decât dimensiunea gropilor pe care se marchează vizibil limitele gropii și prin crestare la jumătatea acesteia, locul unde vor fi amplasați puieții la plantare. Aceasta facilitează o plantare exactă atât ca amplasarea a plantelor în gropi, la mijlocul acestora, cât și ca adâncime de plantare, deoarece puieții se plantează cu punctul de altoire deasupra scândurii, și astfel se evită plantarea prea adâncă sau superficială a puieților. De regulă plantarea se face de echipe de câte 2 persoane. Pentru plantare, într-o găleată, se pregătește o mocirlă din părți egale se balegă proaspătă de vacă, pământ de țelină pe care nu au fost aplicate în anii anteriori ierbicide, și nisip. Aceasta trebuie să fie de consistența smântânii. Înainte de plantare, tinerelor plante li se fasonează rădăcinile mai groase la nivelul țesutului sănătos, alb, fără a se elimina însă rădăcinile subțiri, sănătoase. După fasonare puieții se trec cu rădăcinile prin mocirla din găleată, se mocirlește, pentru a se putea realiza la plantare o mai bună aderență a rădăcinilor cu solul din groapă. Pe fundul gropii se pun câteva lopeți de gunoi de grajd bine compostat și apoi, sub formă conică, o bună parte din pământul fertil amestecat și el cu gunoi de grajd bine compostat, care se tasează destul de bine. Peste groapă, la jumătatea acesteia, se pune scândura cu semnul de amplasare a puietului în centrul gropii și apoi se amplasează tânăra plantă mocirlită cu rădăcinile răsfirate circular peste conul de pământ și cu punctul de altoire deasupra scândurii, cu altoiul în partea de nord sau nord-est și cepul înspre sud sau sud-vest. Peste rădăcini se toarnă apoi restul de pământ fertil, se calcă foarte bine acest pământ pentru tasare și eliminare a aerului din zona rădăcinilor, ținând cu mâna puieții cu punctul de altoire deasupra scândurii. Dacă nu se realizează adâncimea corectă de plantare se extrage puietul, se mai adaugă pământ fertil și se reia operațiunea până la realizarea acesteia. Acum se toarnă o găleată de apă în groapă, cu grijă să nu fie dezgolite rădăcinile. Peste pământul ud se pune cealaltă parte de pământ, mai puțin fertil, fără tasare.
Mulți au jucat rolul lui Hamlet. Pe-al lui Shakespeare, nimeni. Ion VELICAN
Este bine ca în jurul pomului plantat să se amplaseze pământul acesta cu formarea unui lighean, pentru a reține ulterior mai multă apă din precipitații. În partea de nord a tinerei plante se introduce la 10 – 15 cm distanță un tutore din lemn de esență tare, gros de 5 – 6 cm, bine înfipt în pământ și înalt cât va fi tulpina tinerei plante stabilită după plantare. Această înălțime poate fi de 40 – 45 cm pentru plantele a căror coroană va fi palmetă aplatizată sau 70 – 75 cm la plantele pe tulpină înaltă și cu coroane voluminoase, vas, fus, piramidă etc. înălțimea tutorelui trebuie să se oprească sub cel mai de jos mugure generator de ramură principală, de schelet, șarpantă, spre a nu influența negativ orientarea viitoarelor ramuri de schelet, şarpantele, de ordinul întâi. De acest tutore se leagă tânăra plantă cu bandă textilă, fâșii de cămăşi, ceașafuri etc. vechi, late de 1 – 2 cm. Legătura se face în formă de „8” sau „X”, cu nodul pe tutore, după ce mai întâi capetele fâșiei au fost înfășurate după acesta, pentru a evita coborârea ei ca urmare a oscilațiilor plantei provocate de vânturi. Este contraindicată folosirea sârmei de orice fel, a firelor textile comercializate de persoane neștiutoare prin piețe, a firelor plastice și în general a oricăror materiale mai mult sau mai puțin rigide, la legarea pomilor, arbuștilor sau a viței-de-vie, deoarece prin frecarea acestora de tulpină, provocată de oscilațiile cauzate de vânt, pot răni scoarța fragedă a tinerelor plante, ceea ce în cel mai fericit caz se va solda cu uscarea ramurilor pe partea vătămată, și deci cu formarea unor coroane asimetrice, urâte. La plantarea de toamnă nu este obligatorie retezarea tijei tulpinii pomului plantat, acesta putând rămâne întreg până în primăvară, sau se retează cu 20 – 25 cm mai înaltă decât înălțimea de formare a coroanei. În primăvară când se fac tăierile obișnuite la pomi, tot în repausul vegetativ, adică înainte de pornirea în vegetație, se vor reteza și aceste tulpini în mod diferențiat, în funcție de tipul de coroană ce vrem să-l formăm. Vom descrie acest lucru la momentul potrivit. Pentru prevenirea roaderii coletului de către șoarecii de câmp sub zăpadă se pensulează tulpinile cu substanțe repelente, care alungă rozătoarele, în concentrația indicată de fabricant, dar cu adaus de aracet de lipit lemnul, 2 – 5 %, pentru o mai bună aderență a soluției pe scoarța tulpinilor și o mai redusă spălare a acesteia de apa din precipitații. De asemenea pot fi folosite și produse pentru stropirea terenului în jurul pomilor cum ar fi REP – 96 – produs ecologic, sau GARDEN CURB. Până la parcurgerea primului an de rod, tinerelor plante nu li se văruiesc tulpinile, deoarece varul singur are efect caustic și coaja tulpinii acestor pomi poate fi afectată de acesta.
Recomand ca pentru plantare să alegeți puieții sub formă de vargă, neramificați din pepinieră, cu înălțimea puțin mai mare decât cea de retezare pentru formarea coroanei, cam cu 15 – 20 cm mai înalți, deoarece în partea de vârf a tulpinilor se află mugurii cei mai sănătoși, cei mai puternici și ei trebuie să genereze ramuri solide pentru viitoarea coroană și totodată acești puieți au cel mai mare procent de prindere.
Pomii înalți, și mai ales cei deja ramificați, ne vor obliga să formăm coroana pe tulpini înalte, acolo unde a început ramificarea, ceea ce poate sensibiliza viitoarele plante la vânt, vor îngreuna foarte mult recoltarea și lucrările de tăiere, stropire etc. De asemenea aceștia au și un procent mai redus de prindere.
La plantare puieții se manevrează cu grijă pentru a nu fi răniți.
Pentru explicații mult mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii consultați cartea mea
Ghidul fermierilor mici și mijlocii:
- 1 – Culturi de câmp, furajere și legumicole – ediția 2020,
- 2 – Viticultură și vinificație – ediția 2021,
- 3 – Pomicultură – ediția 2022
- 4 – Zootehnie – ediția 2023
Telefon: 0764 471 206 – permanent
Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi, oamenii, pe pământ – căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acest pământ, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez. Primesc suficient de multe telefoane în care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului, și fără să anunțe apicultorii de acesta. Legea 383 / 2013, cu modificările ulterioare a apiculturii prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli.
Așadar:
Cu câteva zile înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele pe care le veți folosi.
Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru.
Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele. Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!
Aștept cu deosebit interes propunerile, sugestiile dumneavoastră, stimați cititori, fermieri, și despre alte subiecte de interes în activitatea cotidiană din ferma, gospodăria dumneavoastră căci:
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bunăstarea vine către tine apoi …
Ing. Ion VELICI
