1 – Bolile și combaterea lor
Unele dintre boli sunt specifice și acestor specii dar, altele sunt comune sâmburoaselor.
1 – Monilioza sâmburoaselor – Monolinia laxa – mai este cunoscută și sub denumirea populară de putregaiul brun sau mimificarea fructelor de sâmburoase, și pentru sâmburoase este o boală extrem de periculoasă căci poate duce chiar la uscarea plantelor. La început florile ramurilor tinere se usucă, dar nu cad, iar frunzele se brunifică, răsucesc și usucă. Ramurile tinere se usucă și ele, se lasă în jos luând aspectul de steag. Pe fructele atacate apare un putregai brun și se mumifică iar din cauza scurgerii de suc din ele se lipesc mai multe fructe la un loc și de ramuri. Combaterea presupune tratamente cu: Benomil 50 WP – 0,07 %, Carbendazin 50 SC – 0,1 %, Captadin 50 PU – 0,25 %, Captan 50 WP – 0,25 %, Kober – 0,125 %, Merpan 50 WP – 0,25 %, Novozir MN 80 – 0,2 %, Orius 25 BW – 0,1 %, Ronilan 50 DF – 0,05 %, Sumilex 50 PU – 0,1 %, Score 250 EC – 0,02 %, Systhane 12 E – 0,05 %, Vondozeb – 0,2 % sau Zeamă bordeleză 0,5 %.
2 – Ciuruirea micotică – Stigminia carpophylla – atacă atât ramurile, cât și frunzele sau fructele. Pe frunze apar pete mici circulare, verzui-deschis spre galben la început care mai târziu devin brun-roșietice. În aceste pete țesuturile mor, se desprind și cad imprimând frunzelor aspect de ciuruire. Pe fructe apar pete mici, circulare, negricioase și uneori adâncite iar pe ramuri apar leziuni adânci și chiar deschise. Combaterea se face prin tratamente cu: Akupral 50 PU – 0,5 %, Folpan 50 WP – 0,3 %, Merpan 50 WP – 0,25 %, Rubigan 12 CE – 0,04 %, Sumilex 50 PU – 0,1 %, Super champ 250 SC – 0,2 %, Vondozeb 75 DC – 0,2 % sau Zeamă bordeleză – 1,125 %.
3 – Ulcerația bacteriană – Pseudomonas spp – atacă mugurii, frunzele, fructele și lăstarii nelignificați. Pe frunze apar pete circulare de 0,5 – 5 mm, de culoare verde închis cu aspect apos căci pe timp umed pe ele se observă o peliculă apoasă care iese chiar din frunză. Pe timp uscat țesutul de sub pete se usucă și cade imprimând frunzelor un aspect ciuruit. Când atacul este puternic cad multe frunze. Mugurii atacați se umflă puternic și apoi se veștejesc. Vara se pot usca chiar și ramurile din cauza unor ulcerații ce se măresc cu timpul evoluând în ulcerații deschise. Pe lăstarii tineri apar pete alungite, de 7 – 8 mm iar scoarța devine brună fiind distrusă. Pe fructe apar pete alungite cu conținut umed de culoare ușor gălbuie. Pe fructele tinere atacul provoacă excavații pline cu bacterii. În dreptul petelor pulpa fructelor prezintă crăpături mici, iar fructele se strică și putrezesc. Boala se propagă și prin altoit și este favorizată de vremea umedă din timpul vegetației. Combaterea presupune aceleași tratamente ca la Ciuruirea micotică.
4 – Antracnoza – Blumeriella jaapii – se manifestă în mai – iunie pe frunze când apar pete circulare mici ( 2 – 3 mm diametru ), de culoare roșu-purpuriu, iar țesuturile nepătate din jur se îngălbenesc. Atacul cuprinde astfel toată frunza care cade în lunile iulie – august. Partea inferioară a petelor se acoperă cu mucegai albicios. În anii ploioși și la un atac puternic se produce defolierea prematură a puieților tineri. Combaterea presupune tratamente cu: Carbendazin 500 SC – 0,1 %, Captan 50 WP – 0,25 %, Captadin 50 PU – 0,25 %, Derosal 50 SC – 0,07 %, Topsin 70 PU 0,07 %, Rubigan 12 CE – 0,05 %, Saprol 190 EC – 0,125 %, Systhane 12 EC – 0,05 %, Syllit 65 WP – 0,1 % sau Zeamă bordeleză – 1,125 %.
2 – Dăunătorii și combaterea lor
Și dăunătorii cireșului și vișinului sunt unii comuni mai multor specii pomicole iar alții sunt specifici numai acestora.
1 – Păduchele din San Jose – Quatraspidiotus perniciosus – atacă pe tulpini, ramuri frunze și fructe. La plantele atacate în jurul punctului de prindere a codiței fructelor apare o aureolă roșie, caracteristică. Pomii atacați suferă puternic și în final se usucă. . Combaterea începe cu tratamentele din repausul vegetativ ( acestea vor fi subiectul altui articol ) şi continuă în vegetaţie cu: Actelic 50 EC – 0,2 %, Admiral 10 EC – 0,1 %, Carbetox 50 CE – 0,3 %, Decis 2,5 CE – 0,05 %, Ecalux 25 EC – 0,1 %, Fastac 10 EC – 0,02 %, Imidan 50 WP – 0,2 %, Lanate 25 WP – 0,2 %, Magic 20 CE 0,2 %, Metil Cotnion 50 WP – 0,08 %, Nurelle S 50 / 500 EC – 0,07 %, Ordatox 25 CE – 0,2 %, Pyrimex 48 EC – 0,2 %, Pallas 50 EC – 0,3 %, Reldan 40 EC 0,1 %, Rival – 0,1 %, Sanvalerate 200 EC / 0,04 %, Zolone 25 WP – 0,3 %. Aceste tratamente se fac combinat cu cele pentru combaterea bolilor şi se repetă la 10 – 15 zile fără a folosi succesiv aceleaşi produse ca în tratamentul anterior.
2 – Păduchii țestoși – Eulecanium cornii – înțeapă și sug seva plantelor astfel că pomii se debilitează și în cele din urmă mor. Porțiunile atacate se acoperă cu un praf negru. Iernează ca larve secundare în crăpăturile scoarței pomilor, la baza mugurilor sau pe frunzele căzute la sol, protejate de un strat ceros. În luna mai apar adulții care depun cam 2.000 de ouă și apoi mor. Corpul femelei moarte formează un scut protector deasupra ouălor. Larvele migrează de-a lungul nervurilor și sug seva până în septembrie când se reîntorc pe ramuri unde năpârlesc și se transformă în larve secundare care vor ierna. Pe tulpini și ramuri se deplasează înfigând trompa în țesuturi și sugând seva. Combaterea presupune pe lângă tratamentele obligatorii de iarnă cu uleiuri horticole aceleaşi tratamente în vegetaţie ca la păduchele din San Jose sau la cei lânoşi.
3 – Păduchele negru al cireșului – Myzus cerasi – au ca gazde primare puieții din pepiniere și chiar și plantațiile comerciale de unde formele aripate migrează pe gazdele secundare unde continuă să se înmulțească. Toamna revin pe cireș unde depun ouăle pentru iernare pe scoarța ramurilor sau la baza mugurilor. Primăvara devreme apar pe vârfurile lăstarilor atacând frunzele care se ofilesc, se răsucesc, se usucă iar lăstarii se curbează. Combaterea presupune pe lângă tratamentele obligatorii de iarnă cu uleiuri horticole aceleaşi tratamente în vegetaţie ca la păduchele din San Jose sau la cei țestoşi.
4 – Acarianul roșu al pomilor – Panonychus ulmi – atacă toate speciile pomicole și chiar și vița de vie perturbând diferențierea mugurilor, fotosinteza cu efect asupra mărimii fructelor. Larvele consumă seva mugurilor, frunzelor și florilor. Are 5 – 6 generații pe an și iernează ca ouă (cam 1.500) dispuse în 8 – 12 etaje în crăpăturile scoarței de pe partea inferioară a ramurilor. Combaterea pe lângă tratamentele de iarnă presupune și stropiri cu : Actelic 50 EC – 0,2 %, Decis 2,5 EC – 0,05 %, Imidan – 50 WP – 0,2 %, Lanate 25 WP – 0,2 %, Magic 20 CE – 0,3 %, Malathion 50 EC – 0,6 %, Pirinex 48 EC – 0,2 %, Pallas 50 EC – 0,3 %, Reldan 40 EC -0,1 %, Ultracid 20 EC – 0,2 % sau Zolone 25 EC – 0,3 %.
5 Musca cireșelor – Rhagoletis cerasi – iernează ca pupă în sol din care apar adulții cam cu o lună înainte de coacerea cireșelor. Femela depune cam 100 – 200 ouă sub coaja cireșelor sau vișinelor în pârgă, în apropierea codițelor. Din ouă ies larvele care se hrănesc cu pulpa fructelor în coacere. Combaterea constă în tratamente cu: Actelic 50 EC – 0,05 %, Cipertrin 10 EC – 0,02 %, Calypso 480 SC – 0,02 %, Decis 2,5 – 0,02 %, Fastac 10 CE RV – 0,02 %, Karate 2,5 EC – 0,01 %, Novadim 40 EC – 0,75 %, Onefon 90 – 0,15 %, Perfection CE 40 – 0,1 %, Polytrin 200 EC – 0,02 %, Supersect 10 EC – 0,03 %, Sumi Alpha – 0 02 %Sumicidin 20 EC – 0,02 % sau Zolone 35 EC – 0,2 %.
6 – Viespea cireșului – Caliroa limaxina – atacă frunzele a căror epidermă superioară și parenchim (miezul frunzei) le rod afectând astfel formarea mugurilor pentru anul viitor. Frunzele atacate se brunifică, usucă și cad. Combaterea acestui dăunător se face cu aceleași tratamente ca la musca cireșelor.
Respectați cu strictețe regulile de protecția muncii, perioada de repaus înainte de recoltare și indicațiile producătorilor menționate pe ambalajele pesticidelor folosite și păstrați-le pe acestea pentru eventuale litigii sau neînțelegeri. Acordaţi atenţie deosebită protecţiei familiilor de albine procedând în mod corespunzător.
Ing. Ion VELICI
