1 – Afinul – 4
9 – Tăierile – aplicate tinerelor plante au ca scop formarea corectă a tufelor (afinul se conduce preponderent sub formă de tufă).
Tăierile de formare presupun scurtarea la 3 – 4 muguri a celor 2 – 4 ramuri cu care plantele au fost plantate și eliminarea a celor necorespunzătoare. În anul următor toate creșterile viguroase, cu poziție verticală, bine plasate în tufă se scurtează la 1 /2 – 1/ 3 din lungime, iar celelalte se elimină. Eventualele tulpini nou apărute din bază și cu o bună poziție în tufă se scurtează la 3 – 4 muguri pentru întregirea tufei. În următorii 2 – 3 ani se scurtează numai jumătate dintre ramurile viguroase cu scopul de a etaja producția și a aerisi, ilumina tufa.
Tăierile de rodire se fac pentru a păstra un raport corect între creștere și fructificare și constau în scoaterea de la bază a tulpinilor mai bătrâne de 5 – 6 ani, eliminarea ramurilor rupte, bolnave, care îndesesc tufa sau a celor prea îndepărtate de aceasta. Se rețin un număr necesar de tulpini noi, crescute din bază. Se face rărirea coroanei superioare prin scurtarea ramurilor de semischelet, din lemn de 2 – 4 ani, deasupra unor creșteri anuale viguroase. Uneori trebuie făcută și regenerarea parțială a ramurilor de schelet.
Tăierile de regenerare se fac la declinul, îmbătrânirea plantelor pentru prelungirea duratei de exploatare. Practic se elimină toate tulpinile la nivelul mugurilor dorminzi de la baza lor. În anul următor se rețin 10 – 16 tulpini noi dispuse uniform în tufă. Unele se scurtează la jumătate, iar celelalte la o treime din lungime. Astfel în următorul an plantele rodesc normal.
10 – Bolile afinului sunt destul de virulente.
Mumifierea fructelor de afin (Monilinia vaccinii-corymbosi) atacă pe ramuri și flori, pătrunde prin ovarul florilor și se dezvoltă odată cu fructele care la maturitate se îngălbenesc și cad. Combaterea constă în igienă culturală (se strâng și ard fructele atacate) și tratamente chimice cu Zeamă bordeleză – 0,5 %, Zineb – 0,3 %, Sulf muiabil – 0,3 %.
Arsura ramurilor (Phomopsis spp.) apare predilect în zonele cu exces de apă și plantații prost întreținute, mai întâi pe ramurile scurte și ulterior în toată coroana. Frunzele se ofilesc și devin brune, scade rezistența la ger a plantelor. Combaterea se face prin eliminarea factorilor stresanți pentru plante, scoaterea din tufe a părților afectate și arderea lor.
11 – Dăunătorii afinului atacă mai ales florile și fructele.
Gărgărița florilor de afin este o insectă mică, de culoare roșu-închis și iernează ca adult, iar primăvara depune ouă în muguri sau la baza florilor. Larvele consumă integral floarea. Combaterea se face prin tratamente cu insecticide la dezmugurit.
Gărgărița fructelor de afin iernează în sol sau sub frunziș de unde iese la începutul înfloririi și consumă frunze și flori. Este de culoare brun-închis cu pete deschise pe spate și cu patru umflături pe aripi. Combaterea se face cu insecticide stropind la începutul înfloritului și apoi după legarea fructelor.
Alți dăunători – sunt : musca afinului, cicada afinului, viermele fructelor de afin sau păduchii țestoși. Ei se combat cu insecticidele folosite în cazuri similare în pomicultură.
12 – Recoltarea se eșalonează pe 4 – 7 săptămâni și se face manual, mecanizat sau semimecanizat atunci când fructele au culoarea specifică soiului.
Manual se recoltează fructele pentru consum proaspăt, pe timp uscat și evitând insolația puternică. Se recoltează pe soiuri, în coșulețe de 0,5 kg. Fructele recoltate se adăpostesc la umbră, se feresc de ploi și soare și se pot păstra timp de 4 – 5 zile în încăperi răcoroase, la 10 – 12 grC, sau timp de 4 săptămâni în depozite frigorifice la 0 – 2 grC.
Mecanizat se face în marile plantații, cu combine speciale, dar numai pentru industrializare căci au loc importante pierderi cantitative și calitative.
Semimecanizat constă în recoltarea manuală de pe plante, dar colectarea producției în buncăre pe mașini.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion Velici
