Agricultura pe înțelesul tuturor – Arbuștii fructiferi

263

13 – Merișorul – 1
Am inclus merișorul în rândul arbuștilor fructiferi datorită rarității lui ,dar și pentru că aici află condiții bune de cultură mai peste tot în zona alpină a județului, este o cultură ușor de exploatat, rentabilă economic însă și foarte valoroasă din punct de vedere alimentar și farmaceutic.
1 – Importanța culturii
Merișorul, afinul roșu, merișorul de munte, bujor, cimișir, coacăz de munte – Vaccinum vitis aidaea – face parte din familia botanică Ericaceae, și este un arbust de talie mică, 10 – 40 cm înălțime, care crește sălbatic în pajiștile alpine și în luminișurile de la altitudini de peste 1.300 m. Poate fi cultivat și în câmp (în zone umbrite nu expus direct la soare), în grădini sau ghivece. Plantațiile de merișor pot fi extrem de profitabile. Rezistă foarte bine la ger și nu necesită soluri fertile, dar trebuie evitate cele cu exces de apă sau cele cu pH-ul peste 6,5. Are tulpină ramificată, cu frunze alungite, cărnoase, colorate în verde închis pe fața superioară și verde deschis pe fața inferioară, permanente (nu cad) care conțin taninuri, flavonoide etc. Frunzele se folosesc sub formă de infuzie, din 2 lingurițe de frunze mărunțite și fructe uscate, amestecate în părți egale, la o jumătate de litru de apă fiartă, consumate 2 căni pe zi: decoct, din 2 lingurițe de frunze mărunțite și fructe uscate, amestecate în părți egale, fierte într-o jumătate de litru de apă, bând 2 căni pe zi în mai multe reprize sau extern, ca gargară, în faringite, afte bucale, stomatite sau comprese în hemoroizi și eczeme, iar ceaiul preparat din același amestec se recomandă a nu fi îndulcit pentru obezi și diabetici. Atenție – consumarea abuzivă, îndelungată poate provoca iritarea mucoasei gastrice sau chiar reacții alergice. Pentru a evita iritarea tubului gastric se recomandă folosirea frunzelor de merișor în amestec, părți egale, cu mentă și evitarea consumării concomitente cu medicamente care cresc aciditatea urinei.
Nu se recomandă a fi consumat de femeile gravide, iar persoanele suferinde de adenom de prostată sau obstrucții ale tractului urinar vor consulta în acest sens mai întâi medicul. Frunzele se recomandă a fi folosite și la băi de șezut, mai ales de către femei. Florile sunt alb – roz, cresc pe vârfurile rămurelelor, grupate câte 2 – 3, și au 5 petale unite imprimând florii aspect de clopoțel. Fructele sunt bace mici, rotunde, cu resturi de caliciu în vârf, albe la început și roșii la coacerea deplină și se pot păstra și timp de un an într-un borcan cu apă la temperatura de 10 – 180 C, deci în frigider, datorită conținutului de benzoați, adevărați „conservanți naturali ”. Recoltate în septembrie – octombrie acestea se pot consuma proaspete, uscate, confiate, ca suc sau în industria farmaceutică la prepararea de capsule și tablete pentru diferite utilizări. Fructele de merișor conțin glucoză și fructoză, minerale esențiale, acizi organici (citric, lactic), vitaminele A, B1, B2, C, E ( dintre care se evidențiază vitamina C), proantocianidină (cu efect antioxidant de 20 de ori mai puternic decât vitamina C), antocianidine antioxidante, ceea ce le imprimă caracter antioxidant, antiseptic, antiinflamator, astringent, diuretic, diaforetic (provoacă transpirația). Dintre plantele medicinale, merișoarele sunt cele mai bogate în antioxidanți și previn dezvoltarea bolilor cardiovasculare. Se utilizează la tratarea inflamațiilor uro-genitale (cistite acute și cronice, uretrite, leucoree, pielonefrită), reduc mirosul urinei (benefic pentru vârstnicii cu incontinență urinară), iar sucul de merișoare combate aglomerarea de bacterii între dinți și astfel previne formarea de tartru și cariile dentare. Vitamina C și mineralele antioxidante din fructe previn gripa și guturaiul.
Consumul zilnic de merișoare previn dezvoltarea unor bacterii patogene ca E.coli, Helicobacter pyluri – responsabil de provocarea ulcerului gastric, sau Streptococcus mutans care provoacă apariția și dezvoltarea cariilor dentare. Totodată s-a atestat științific impactul pozitiv al merișoarelor în lupta contra tumorilor maligne, mai ales ale cancerului mamar. De asemenea, merișoarele au un puternic efect contra bolilor reumatice, gutei datorită antioxidanților pe care îi conțin și care neutralizează radicalii liberi din organismul uman. O cană de suc de merișoare (250 ml) pe zi în câteva reprize este un adevărat miracol pentru organismul omului căci întărește sistemul cardiovascular, împiedică proliferarea celulelor canceroase, restabilește nivelul colesterolului, previne infecțiile respiratorii și reduce depozitele de grăsime din corp (foarte util în curele de slăbire).
De asemenea, ajută în eliminarea pietrelor din rinichi și datorită conținutului de calciu combate osteoporoza. Sucul de merișoare se consumă câte o cană zilnic timp de câteva săptămâni. Merișoarele se mai folosesc în combaterea diabetului zaharat (aceste fructe sunt supranumite „ insulina verde”) și a obezității, diareii, bolilor hepatice.
Fructele merișorului se mai pot consuma ca dulceață, fructe confiate sau uscate.
Atât frunzele, cât și fructele cresc acuitatea vizuală, datorită pigmentului antocianină pe care îl conțin, pot preveni sau combate unele boli de ochi ca retinită pigmentoasă, glaucom, miopie etc și au și efect antibiotic. Mai pot proteja ochii contra oboselii sau „orbirii pe timp de noapte”.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here