Agata Petrescu din Mogoșani s-a stins la 103 ani

1136

Ne mor centenarii și deși a aparținut doar afectiv Gorjului și comunei Scoarța remarc cu tristețe că o dată cu ea, a murit în fapt ET FORTIUM MATER STUDIOSA (mama harnicilor și studioșilor) pentru că ceea ce a fost caracteristic acestui personaj de legendă și-a pus amprenta asupra tuturor descendenților ce au rezultat din mariajul ei cu Ion Petrescu în urmă cu opt decenii.

Născută la 5 februarie 1913 într-un sat de lângă Rm.Vâlcea, doamna Petrescu Agata s-a stabilit încă din copilărie la casa unchiului ei preot la Colibași și în scurt timp avea să se căsătorească în Mogoșani cu fiul fostului deputat țărănist de Gorj Gheorghe Petrescu, economistul Ion Petrescu dând vieții trei ”băieți frumoși ca brazii” unul mai deștept și harnic decât celălalt, Gheorghe, Cecilian și Iustinian.
Din spusele doamnei Petrescu Agata cât și după câte știu eu, Gheorghe Petrescu a fost și este încă un reputat jurist și om al condeiului în Cluj acolo unde s-a stabilit definitiv împreună cu familia; Cecilian – inginer în Industria Petrolului, a fost creator al brevetului pentru detergentul românesc DERO și s-a stabilit la Ploiești, iar ultimul, Iustinian – născut în 1941 a fost un distins profesor universitar și decan al Facultății de Geologie din Cluj ulterior înființând Facultatea de Ecologie din aceeași urbe.
Întreaga-i existență a fost marcată de muncă, cinste, frumos, omenie crescându-și greu copiii cărora le-a îndrumat pașii spre studiu și performanță, în timp ce ea însăși muncea atât în gospodăria socrilor ei din Mogoșani unde și-au edificat încă o casă. A avut și preocupări intelectuale fiind funcționară în unele instituții din Ardeal, acolo unde s-a stabilit împreună cu toată familia după război.
Pentru luciditatea și elocința cu care aborda teme istorice, sociale, economice precum și pentru ”aplecarea” și implicarea ei în muncă și estetica existențială a fost gratulată cu stimă și respect de către comunitatea în care a fost integrată episodic ori permanent atât în Cluj unde s-a stabilit alături de copii și nepoți, cât și în satul Mogoșani – Gorj unde avea spre bună gestionare gospodăria cu trei locuințe, pământurile primite de la socrii săi Gheorghe și Sofia Petrescu, cât și în stațiunile balneare unde mergea la tratament chiar și la 102 ani.
După anul 1980 și-a petrecut viața la Mogoșani îngrijind gospodăria din primăvară până toamna târziu, perfect integrată în ritmul natural de existență: se scula tot timpul înainte de răsăritul soarelui și muncea – indiferent de vreme – până la apusul soarelui când se culca; deși a cules totdeauna fructele din grădină pentru prepararea vinului și rachiului n-a băut niciodată alcool. Legăturile ei cu copiii și nepoții au fost totdeauna doar direct ori prin telefon, cel mai adesea folosind apelativul ”puiul mamei” adresat fiilor chiar dacă vârsta acestora era spre senectute și nu a folosit televizorul.
Caracteristic însă i-a fost și înclinarea spre îngrijirea florilor, a micii grădini de legume ”pitulată” printre peri și piersici și a cultivării locului de peste Blahniță cu porumb ori grâu chiar și la vârsta de 100 ani fapt ce i-a adus mult respect din partea locuitorilor satului Mogoșani, a autorităților administrative din comuna Scoarța care i-au sărbătorit jubileul celor 100 ani de viață cu flori și tort, la rându-i onorându-și musafirii cu sarmale pregătite de ea.
În perioada de după 100 ani a primit ajutor, stimă, respect și considerație din partea primarului Aurelian Cotârlău, iar actualul primar Ion Stamatoiu cu sprijinul vecinilor i-a pregătit incinta gospodăriei din Gorj pentru o bună ședere numai că excelând în habotnicia-i proverbială a făcut greșeala să muncească pe timpul zilei caniculare astfel că la vârsta de 103 ani, în ziua de 3 iulie 2016 a plecat spre Eden să culeagă flori și să-i învețe și pe cei ce i-o întâlni că munca rațională, respectul față de oameni, traiul ordonat în consens cu ritmurile naturale sunt condiții ce facilitează longevitatea activă.
Mi-a fost plăcut să-i fiu partener de dialog pentru că avea atâtea de spus și nicicând n-a terminat ce știa și putea spune, ea însăși fiind o ”enciclopedie” ușor asimilabilă pentru cine a avut urechi de auzit ori voință de a învăța din modul său de viață sobru, auster și doct lăsând vieții o pleiadă de licențiați și truditori în varii profesiuni. A apus un mit, o legendă vie a unor locuri de legendă și pentru a avea un nume Dumnezeu a creat-o pe Agata Petrescu. Acum, ea nu mai este. Fie-i amintirea plăcută.
Victor Gh. Banța

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here