Afacerea “energie pentru sârbi”, neinteresantă pentru procurori

125

IMG_7235Sunt aproape şapte luni de când fostul ministru al Economiei, Adriean Videanu, a încheiat fără licitaţie, un contract de vânzare a 500 de MW cu firma Rudnap din Serbia, dar anchetatorii nu par deloc interesaţi de această afacere.

În Gorj, locul unde există Complexurile Energetice cu ajutorul cărora s-a format pachetul de energie, nicio instituţie de anchetă nu are în verificare tranzacţia de energie.

Până în luna martie a acestui an, Complexurile Energetice din Gorj mai au timp să-şi finalizeze situaţiile financiare, astfel încât să putem afla profitul efectuat de fiecare unitate pe MW. Dacă şi în acest an se procedează la fel ca în anii trecuţi, mai întâi se procesează toate facturile pe cheltuieli, astfel încât prin jonglarea unor cifre provenite din neincluderea tuturor cheltuielilor în anul financiar 2010 sau prin amânarea la plată a unor facturi pentru anul următor, complexurile să scoată profit atunci când se trage linie. Un exemplu clar este anul 2009, când pe primele 9 luni se vindea MW-ul în pierdere, astfel încât după 12 luni complexurile să înregistreze profit. Concret, la Complexul Energetic Turceni, în primele 8 luni ale anului 2010, unitatea avea pierderi de 36 de milioane lei noi, iar acum reprezentanţii termocentralei să anunţe că sunt în plus cu câteva zeci de mii de lei, lucru absolut imposibil de realizat în doar 3 luni.

Lucrurile se complică la profitul anului 2010 la Complexul Energetic Turceni, întrucât în acest an a apărut contractul încheiat cu Electrica pentru sârbii de la Rudnap. În această situaţie, cifrele trebuie aduse în aşa fel încât să fie scos preţul MW-tului cu 4 lei sub preţul din contractul pentru sârbi. Conform cifrelor din contractul cu Rudnap, la Turceni preţul este de 180 de lei pe MW, iar la Rovinari de 165 de lei. În final, costurile pe MW trebuie scoase cu 4 lei mai puţin.

Calcule neprofitabile!

Dacă facem un calcul privind sumele încasate de Complex din contractul cu Rudnap, sumele arată astfel: „În primul rând, contractele cu Complexurile Energetice Turceni, Rovinari şi Craiova sunt încheiate de câte 80 de MW pentru fiecare complex, pe un an. Deci, luăm exemplu Turceniul: 80MWx180 lei x24ore x 365zile=126.144.000 lei, iar profitul unităţii este 80 MW x 4 lei x 24 ore x 365 zile =2.803.200 lei, deci extrem de mic. Toată cantitatea de energie vândută sârbilor este de 500 de MW, incluzând aici şi alte entităţi energetice decât complexurile din Oltenia. Iniţial, a fost semnat pentru 300 MW pe un an, începând cu 1 septembrie 2010, pentru ca ulterior să se mai semneze un act adiţional cu încă 200 de MW”, susţine Laurenţiu Ciurel, fostul director la Complexul Rovinari.

Deci, în afara Complexurilor Energetice Turceni, Craiova şi Rovinari, energia mai ajunge la sârbi şi de la Hidroelectrica şi Nuclearelectrica, care au contracte pentru cantităţi tot de 80 MW fiecare unitate. Aici preţul la coş este de 140 de MW pentru Nuclearelectrica şi 200 de lei pe MW pentru Hidroelectrica. Problema nu este, aşadar, la complexuri, care oricum vând energia la un preţ apropiat de bursă, de 160-170 de lei pe MW, ci la Hidroelectrica, unde pentru a ieşi o medie de 150 de lei pe MW, unitatea a intrat cu preţul de 100 de lei pe MW, iar în toată această perioadă putea vinde la 160 de lei.

Deşi se vede de la o poştă că e o afacere din care de câştigat au doar sârbii de la Rudnap, chiar fostul ministru al Economiei, Adriean Videanu vorbea despre această tranzacţie ca de un mare succes, întrucât angajaţii de la Societatea Naţională a Lignitului Oltenia şi Complexurile Energetice din Oltenia au de lucru pe parcursul derulării contractului.

Dar ce caută Electrica în această poveste?

După cum se ştie contractual cu sârbii de la Rudnap a fost încheiat cu Electrica. Aici ministrul Videanu a gândit bine afacerea. Era cu mult mai greu de explicat, şi exista o mai mare vulnerabilitate dacă se afla că peste noapte patru producători de energie, au omis tranzacţia pe bursă şi au încheiat direct contracte cu firma Rudnap. Cu Electrica nu s-ar fi bănuit mai nimic, întrucât tranzacţia s-a făcut de la o companie a statului la alta, care aparţine tot statului. În acest context lipseau suspiciunile şi, în cel mai rău caz, directorii puteau fi acuzaţi doar de un management prost. Exista şi riscul mai mic ca presa să afle acest lucru.

Doar că în rândurile Partidului Democrat Liberal din Gorj se aflase de o afacere cu energie pusă la cale de Ionel Manţog, fostul director economic de la Complexul Energetic Turceni şi consilierul personal al fostului ministru Adriean Videanu, până de curând. Democrat-liberalii discutau deja că la capătul acestei tranzacţii se află “unul mare de la Bucureşti” şi toată lumea îl bănuia astfel pe Videanu.

Gabriela Mladin

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here