De câţiva ani, Uzina Mecanică (UM) Sadu se îngroapă în datorii, unitatea menţinându-se în topul fruntaş al debitelor, întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj. Nici măcar pedelistul Marcel Hoară, cel care încearcă de câteva luni să pozeze în adevăratul salvator al uzinei, nu a făcut nimic în privinţa achitării acestor debite.
Printre vizite cu aşa-zişi investitori, numeroase promisiuni legate de aducerea pe zero a datoriilor unităţii şi multă gargară politică, Hoară nu a reuşit astfel să achite niciun leu la Finanţe, fabrica fiind la un pas de blocarea activităţii financiare. Datoria unităţii a ajuns astfel la aproximativ 850 de miliarde şi jumătate de lei.
În luna februarie 2009, pedelistul Marcel Hoară este numit administrator special al Uzinei Mecanice Sadu. Imediat după ce preia frâiele noii funcţii, Hoară face declaraţii publice în care promite că, în perioada următoare, vor fi luate, la UM Sadu, măsuri de redresare a unităţii şi de achitare a datoriilor istorice.
La aproape un an şi jumătate de la această declaraţie, situaţia financiară a fabricii gorjene este, potrivit cifrelor, dezastruoasă. Unitatea are popriri pe conturi, sechestru şi primeşte periodic somaţii peste somaţii.
Acest lucru este menţionat şi de purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Gorj, Luminiţa Penciu care spune că: “în topul agenţilor economici gorjeni cu cele mai mari datorii la bugetul general consolidat al statului se situează, şi în această lună, Uzina Mecanică Sadu, cu o datorie de aproximativ 85 de milioane de lei”.
Intervenţii la ANAF
Situaţia gravă a UM Sadu şi proiectul neaprobat privind ştergerea datoriilor unităţii, cu care s-a tot lăudat în ultimul timp Marcel Hoară, a determinat luarea unor măsuri şi intervenţii la Autoritatea Naţională a Finanţelor Publice (ANAF).
În cursul zilei de marţi, potrivit celor declarate de directorul UM Sadu, Lorin Boian, administratorul special al uzinei, Marcel Hoară şi managerul acesteia şi-au expus doleanţele, legate de situaţia financiară a fabricii, pe la mai mulţi factori de decizie din capitală.
O vizită hotărâtoare, în acest sens, s-a făcut şi la sediul ANAF, unde cei doi gorjeni, au cerut clemenţă anunţându-i pe responsabilii unităţii că datoriile fabricii vor fi şterse în câteva luni.
“Suntem încă în discuţii cu cei de la ANAF legat de debitele pe care le avem la bugetul consolidat al statului. Am fost acolo cu Marcel Hoară, chiar ieri(n.r. marţi)”, declară Boian, care, printre altele, dă de înţeles că el crede orbeşte în intenţiile lui Hoară.
Strâns cu uşa, Hoară se spală pe mâini
Pentru un cotidian central, la sfârşitul lunii aprilie, Marcel Hoară face o declaraţie prin care demonstrează însă că soarta proiectului privind ştergerea datoriilor UM Sadu nu îl mai priveşte direct.
“De exemplu, la Uzina Sadu, doar am întocmit împreună cu ministerul un proiect de salvare a întreprinderii, apoi m-am retras”, a precizat Hoară nonşalant, atunci când ziariştii i-au demonstrat că a încasat un miliard de lei, anul trecut, doar din funcţii pe care acesta susţine că a avut un rol “consultativ”.
Hoară arată astfel încă o dată că a făcut un proiect şi acum acesta se află în ograda Ministerului Economiei, adică la Adriean Videanu.
Datoriile, pe firma veche
Conştient, probabil, că proiectul de ştergere a debitelor fabricii nu se va putea materializa prea curând, administratorul special al UM Sadu, Marcel Hoară, vroia să pună la cale o inginerie financiară pentru a scăpa de datoriile istorice ale unităţii.
Hoară face astfel public, la sfârşitul anului trecut, că intenţionează să mute activitatea de producţie a unităţii pe o nouă societate curată, fără datorii, în timp ce uzina mamă să rămână cu datoriile de aproape 850 de miliarde şi jumătate de lei vechi. Hoară mai menţiona, tot atunci, că urmărea ca prin proiectul de reorganizare şi restructurare a unităţii, aprobat deja în CSAT, fabrica să se dezică de partea neproductivă a unităţii de armament. Acesta se lăuda, de asemenea, cu colaborări încheiate pe termen lung, adică pe cel puţin pentru următorii 3 ani, uzina tinzând astfel să îşi depăşească sfera de activitate pe care de zeci de ani o cunoaşte toată lumea.
Spaţiul aproape “concesionat”
Hoară mai vroia ca spaţiul deţinut de fosta Sadu 2 să fie folosit de un viitor partener de afaceri.
Acesta anunţa că se purtau negocieri şi tratative cu cel mai mare producător mondial de capse miniere din Europa, adică cu o firmă spaniolă, în vederea producerii unui viitor parteneriat pentru un astfel de produs.
Hoară menţiona însă că un asemenea parteneriat se va încheia doar în momentul în care producţia de capse miniere se va dovedi a fi fezabilă pentru Europa Centrală şi de Vest.
La fel de improbabil este însă şi viitorul parteneriat cu două personaje destul de controversate, care îi vor deveni acestuia, în scurt timp, parteneri de afaceri în cadrul unităţii gorjene, producătoare de armament.
Unul este Ştefan Minovici, reprezentantul unor investitori americani, specializaţi în industria de armament, iar cel de-al doilea este generalul Constantin Degeratu, considerat omul lui Băsescu, fost consilier pe probleme de securitate naţională al preşedintelui. Cei doi fac parte din aceeaşi firmă sau, mai exact, din aceeaşi platformă de afaceri cu echipamente militare, MIC & Associates.
Anamaria Stoica
