Aproape lunar, sărăcuţa ţară are parte de vizitele interesate ale Delegaţiei FMI, condusă de Joffrey Franks. Acum, delegaţia mai are ca membri de decor şi pe cineva, nu ştim cine, de la Comisia Europeană. FMI vine, FMI pleacă. Noi rămânem cu ale noastre necazuri. Care ale naibii au învăţat să înoate şi nu mai dispar.
Pro sau contra împrumuturilor?
Dilemele cetăţenilor români s-au înmulţit cu una. Mare de tot şi grea. Unii sunt favorabili ideii de a ne împrumuta la FMI. Adică, să stăm mereu cu mâna-ntinsă. Precum cerşetorii de la colţul străzii. Fie ea şi strada Victoriei. Chit că, tot împrumutându-ne ţara, ne afundăm. Şi vreo trei-patru generaţii de locuitori ai pământurilor, altădată 
mănoase, pe care stau şi nu muncesc atâta cât ar trebui concetăţenii noştri. Ei şi ţara au viitorul amanetat. Din pricina nesăbuitelor împrumuturi la FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană. Başca altele, pe termen scurt şi cu dobânzi înrobitoare, la bănci. Împrumuturi de genul aceluia de 20 de miliarde de euro luaţi de la FMI ne termină şi ultima picătură de vlagă pentru vreo trei-patru generaţii de aici încolo. Iar România va scăpa de împrumut, dacă va scăpa, abia pe la finele secolului XXI!
Din această dilemă, veritabil nod gordian, nu putem ieşi cu una, cu două. Pentru că nodul gordian de care vorbeam poate fi tăiat numai dacă se răspunde la spinoasa întrebare: „Putem să ne descurcăm, în actuala criză, şi fără el?” Aşa cum au procedat vecinii noştri maghiari, care au renunţat la acordul lor cu FMI şi bine au făcut.
Periculoase împrumuturi sinucigaşe
Nu este o noutate că orice împrumut, fie el cât de mic, este periculos. Se cunosc atâtea cazuri în care oamenii s-au împrumutat, până prin anii 2008-2009, pentru case şi pentru autoturisme pe care împrumuturi nu au mai avut apoi cu ce le plăti şi au rămas şi fără case şi fără maşini. Neachitarea leasing-ului a atras după sine pierderea bunului cumpărat şi deci pierderea inclusiv a sumei plătite – în rate bancare – până la insolvenţă.
Se poate spune, în cazul împovărătorului împrumut că „Preşedintele centrează, el dă cu capul de FMI!” Referitor la împrumuturile de la FMI ar mai fi câte ceva de adăugat. La momentul discuţiei despre nevoia unui împrumut, preşedintele Traian Băsescu s-a arătat contra acestuia. Nu se cunoaşte exact motivul, dar acelaşi personaj a avut mai apoi o poziţie diametral opusă. Uitase că un alt şef de stat care achitase anticipat împrumutul României acelor vremi, de la acelaşi năbădăios FMI, fusese, se ştie, ciuruit fără o judecată dreaptă. Iar preşedintele Traian 
Băsescu nu s-a consultat cu nimeni, lăsând impresia că este vorba de o decizie salvatoare pe care el şi numai el era capabil s-o ia. Nu negociase Guvernul, prin primul ministru ori ministrul Finanţelor Publice, şi nici Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, n-a fost consultat. Ba credem că guvernatorul Mugur Isărescu, redutabil specialist internaţional în probleme financiar-bancare, intenţionat n-a fost luat în seamă. Ori s-ar fi împotrivit, opri ar fi pus în faţa preşedintelui situaţia reală şi implicaţiile sinucigaşe ale împrumutului.
Pierderea credibilităţii României
Nu este cazul să dăm cifre, dar se cunoaşte că ţara noastră înregistrează o scădere drastică a investiţiilor străine. Aparent, s-ar putea aprecia că situaţia aceasta îngrijorătoare se datorează crizei economice şi financiare occidentale ori globale. Deşi România se afla în criză cu mult înainte de a se fi declanşat criza mondială. În realitate, scăderea puternică a nivelului investiţiilor străine de capital în România este şi ca urmare a pierderii credibilităţii ţării noastre. Lipsa de încredere s-a pus ca o pecete negativă pe ţara care nu-i capabilă să se gospodărească singură şi apelează la împrumuturi. Dintr-o economie aparent stabilă, ne-am trezit că suntem cotaţi negativ. Ratingul de ţară a scăzut, la diverse organisme ce ne-au trecut în categorii inferioare. Ce mai, lăsăm din ce în ce mai mult impresia că nu suntem, serioşi şi solvabili. Pierderea este imensă şi pe termen lung nimeni nu ne mai bagă în seamă. Acesta-i şi motivul pentru care împrumuturile la FMI, de care ţările se feresc ca dracul de tămâie, trec drept sinucidere curată.
Este sau nu este FMI bancă?
De regulă, în cazul unui împrumut, o bancă se uită atent şi studiază afacerea ta pentru care soliciţi împrumutul. Nu se grăbeşte să zică de la început da solicitării împrumutului. Nu este şi cazul FMI. O asociaţie ori organizaţie a unor contabili şi economişti veroşi şi de birocraţi. În vreme ce băncile urmăresc spre a vedea dacă afacerea ta este solidă sau ba, dacă beneficiază ori nu de îndeplinirea tuturor condiţiilor juridice, dacă specialiştii băncii respective cred în succesul tău, condiţii în care ţi se acordă împrumutul. Dacă nu, nu! Iar banca îţi urmăreşte afacerea spre binele tău şi al ei, să aibă permanent certitudinea că eşti capabil să-ţi restitui împrumutul. Îţi atrage totdeauna atenţia dacă greşeşti, dacă traversezi un moment dificil şi-ţi oferă consiliere spre a scăpa de impas.
Ce face FMI?
Această organizaţie extrem de rentabilă – alcătuită din contabili şi birocraţi – exclude creativitatea. Doar aparent este o bancă. Cu care se aseamănă doar prin faptul că împrumută şi nu este interesată de prosperitatea ta ori a afacerii tale. Nici n-o interesează că poţi ajunge la faliment. Dacă ne uităm la ce face FMI în cazul ţării noastre pricepem că vine, mimează preocuparea de destinele guvernului. În fapt, FMI laudă şi aplaudă Guvernul, şi-i dă o direcţie ce-l duce sigur la faliment. Este vorba la falimentul de ţară. Nici măcar Grecia nu a avut şi nu are încredere în FMI.
De ce este condamnabilă FMI?
Nefiind bancă, FMI este indiferentă faţă de folosirea banilor cu care a împrumutat România. FMI n-a pus condiţia ca sumele împrumutate să fie folosite la consolidarea monedei naţionale, la relansare economică şi, deci, la crearea de noi locuri de muncă. O doare undeva că Guvernul Boc toacă banii pe pensii şi pe salarii. Şi FMI nici nu obligă băncile – ajutate din sumele împrumutate să traverseze perioada de criză la indicaţia preşedintelui Traian Băsescu – să facă infuzii din creditele primite în societăţile comerciale respective. N-a făcut-o FMI. Şi mai circulă trista veste că băncile străine din România scot profitul din ţară. Şi de ce n-ar face-o, dacă ele şi-au revenit din recesiune tot pe socoteala amărâtului de contribuabil român. Acela care va achita cele 20 de miliarde de euro împrumutate de la FMI: În fond, preşedintele Traian Băsescu şi Guvernul Boc nu plătesc ei datoriile ţării. Acestea rămân tot în seama fraierilor!
Ion Predoşanu
