Comunitatea din Motru a trăit zilele trecute (22.02.2019) drama pierderii unei fiinţe dragi, prof. Teodora Ardeiu, omul care timp de 71 de ani a dat culoare şi sens vieţii pe aceste plaiuri.
Om cu carte, doamna profesoară s-a dedicat timp de 47 de ani unei frumoase profesii de dascăl, învăţând şi instruind tot atâtea cicluri de elevi. Ca mai toți dascăli, şi-a iubit cu credinţă şi pasiune meseria, fiind calificată într-un domeniu pe cât de nobil pe atât de frumos. S-a străduit şi a reuşit să-i înveţe şi să le sădească în suflete dragostea pentru limba naţională a acestui popor, tuturor copiilor care au învăţat la şcolile de pe aceste meleaguri și care i-au cerut ajutorul. La împlinirea vârstei de pensionare, d-na profesoară s-a pensionat, dar nu s-a putut împăca cu gândul să stea acasă, departe de procesul de învăţământ, aşadar a servit în continuare învăţământul, suplinind la catedra de limba română, dar ulterior ajutând din plăcere, copiii și tinerii care îi cereau sprijinul pentru a fi bine pregatiți pentru examenele gimnaziale, liceale și a accede la scolile de poliție și facultățile de drept. Iubea viața, profesia, natura, familia, locurile natale dar în special copii. Împlinită pe plan profesional, s-a împlinit şi pe plan familial, deoarece fiica sa Costina i-a dăruit un nepoțel, Tudor. Acest copil reprezenta primăvara vieţii ei. Îşi dorea mult să-l vadă crescând sub ochii ei, şi alături de părinţi să participe activ la creşterea şi educaţia lui, dar nu totdeauna reuşim să realizăm ceea ce cu multă ardoare ne dorim. Având o problemă de sănătate, s-a intervenit chirurgical și deşi a primit cele mai profesioniste îngrijiri medicale, viaţa ei nu a putut fi salvată.
Lacrimi, flori şi o ultimă mângâiere a soarelui
Vestea trecerii în nefiinţă a căzut ca un trăsnet peste familie şi comunitatea din Motru. Telefoanele au început să zbârnie, răspândind în eter cumplita veste. Cei ce au cunoscut-o, aflând vestea, au început să se anunţe unii pe alţii. Clopotele bisericii din municipiu și din comuna Samărinești, cu glasul lor trist, au dat de ştire comunităţii, ca cea care altă dată, plină de vigoare le-a încântat viaţa, a plecat acum la cele veşnice. Rând pe rând, rudele, cunoscuţii, colegii de breaslă din judeţ şi nu numai, foşti elevi, întreaga comunitate, au ţinut să treacă prin faţa sicriului, în care se afla trupul neînsufleţit, pentru a aduce un ultim omagiu celei care a fost “Doamna Profesoară Teodora Ardeiu”.
Ziua de sâmbătă, 26 Februarie 2019, a fost ziua când d-na profesoară a fost condusă pe ultimul drum. Drumul din comuna natală a fost asaltat de zeci şi zeci de maşini, pline cu prieteni, care au ţinut să fie alături de Profesoară Teodora Ardeiu la marea durere a familiei. Un sobor de cinci preoţi, doi dintre ei fiind chiar foşti elevi ai doamnei, au oficiat slujba de înmormântare. Zecile de coroane și jerbe de flori aduse au demonstrat preţuirea şi respectul de care s-a bucurat ca profesor şi ca om. După slujba de înmormântare, într-o tăcere de mormânt, după cuvântul preotului paroh, aduce un ultim omagiu, detaliind anumite pasaje din importanta activitate de dascăl şi de om al celei care a plecat dintre noi. Deşi ziua se anunţa destul de posomorâtă, întruchipând parcă părerea de rău de a părăsi lumea celor vii, la ieşirea din biserică, cerul s-a luminat și ploaia s-a optit pentru moment, soarele, trimiţând peste chipul blajin şi inert, razele sale de lumina ca nişte suliţi, spunându-i parcă un “adio” celei ce urma imediat să fie ascunsă în pământul ud şi rece. Toţi cei prezenţi au oftat şi au zis un trist “ADIO” celei ce a plecat dintre noi, rugând pe bunul Dumnezeu să-i primească sufletul acolo unde numai oameni buni, ca Domnia Sa, îl merită.
“Adio, doamnă profesoară“! Îţi dorim ca drumul spre veşnicie să-ţi fie presărat cu flori şi te asigurăm că noi toţi, cei care te-am cunoscut, nu te vom uita niciodată. O lacrimă plină de pioşenie, ne va cădea mereu pe locul unde îţi petreci veşnicia.
Dumnezeu să te odihnească în pace !
Noi, foștii elevi, Alex, Amelia și Gabriel
