Poporul român este măreț în înțelepciunea sa și suveran în verdictele pe care le acordă atât personalităților, cât și personulităților. El are totuși un soi de lașitate care îl face să se târască înaintea puterii și în același timp îl aduce în starea de a greși, cel puțin sentimental.
Puterile sunt însă nemiloase față de slăbiciunile sau greșelile celor mici și iertătoare față de nelegiuirile celor mari, care pot să fie și crime și distrugeri și tâlhării, mai ales atunci când cei mari cheltuiesc îndeajuns pentru a cumpăra toate elementele necesare mușamalizării.
Întâmplarea face să fi fost martor al accidentului rutier căruia i-a căzut victimă pacientul Constantin Frățilă, transportat cu autosanitara GJ-08-EMU, marca WV, care s-a ciocnit cu autoturismul marca BMW, de mare putere, condus de Ionel Manțog. Nu-mi închipui nici acum toate balivernele pe care le scriu alții, de vreme ce ambulanța a fost pur și simplu transformată într-un morman de fiare vechi, iar toți cei acre s-au aflat în ea au avut cu mult mai mult de suferit decât „amărâta” mașină a lui Manțog, care arată ca și cum n-ar fi trecut prin coliziune. Accidentul pe care l-a făcut Manțog, l-a făcut pe contrasens, l-a făcut în sat, nu la marginea lui, iar la 10 minute după accident, cu toate că Frățilă era cel mai grav, urmat de asistentul de pe ambulanță, nevasta mortului și șoferul de pe ambulanță, primul care a primit îngrijiri a fost marele lider portocaliu.
Desigur, medicii din Motru n-ar fi trimis un infarct de miocard numai cu asistentul, dacă ar fi fost vorba de un pacient critic. Evident, Frățilă a murit și s-a constatat decesul în Spitalul Județean Târgu-Jiu la Unitatea Primiri Urgențe. Doar Dumnezeu știe dacă el n-ar fi murit dacă nu s-ar fi accidentat. Tot la fel de bine, leziunile cauzatoare de moarte ar fi putut fi tot cele cardiace, agravate însă de impact.
Am fost și martor la deshumare și numeroși aparținători, în diverse grade de rudenie cu defunctul au declarat că au văzut ceea ce văzusem și eu la locul accidentului: o mare leziune craniană. În fața procurorului Covei, aparținătorii au declarat că Manțog i-a despăgubit și că ar trebui ca mortul să nu mai fie dezgropat. Desigur, plătindu-și angaralele lumești, inclusiv exercițiul unei deshumări forțate, Manțog poate fi iertat, mai ales că efortul lui trebuie să fi fost considerabil. Eu nu acuz serviciile statului de complicitate, dar acolo unde există un mort în asemenea condiții, trebuie să existe și o sentință de condamnare, chiar dacă nu este cu privare de libertate, altfel, nici un bolnav nu s-ar mai urca în salvare de teamă să nu fie trimis la Hades de vreun bolid politic, lăsând la o parte faptul că toată alergătura lui Manțog a fost zadarnică. În Gorj, PDL nu a câștigat alegerile prezidențiale și, desigur, nici Manțog nu a câștigat respectul lui Băsescu. Truda celor care scriu ca să-i demonstreze lui Manțog cât de loiali îi sunt și cum luptă pentru el, poate să fie bine plătită, dar acest lucru nu-i aduce fostului meu coleg iertarea divină (semnatarul acestor rânduri a fost coleg șapte ani de zile cu Manțog, la școala generală și la liceu) .
Același popor român mai are o vorbă: „nimic pe lume nu rămâne nepedepsit, iar adevărații noștri judecători nu sunt pe Pământ. N-am de ce să-l mai atac pe Manțog pentru acel accident care i se poate întâmpla oricărui șofer și nu-i cer să facă penitență publică pentru a coborî din ceața politică în care se află acum. Îi reamintesc doar că mii de oameni din Gorj poartă anatema unei restructurări a mineritului gândită de el și că cercul blestemelor acestora se lărgește. Așa că ar trebui să fie cu mare băgare de seamă ca nu cumva la viitorul accident să i se întâmple ceva. Pentru cei pe care îi plătește acum ar fi sfârșitul.
Cât poziția lui Bebe Viorel Ionică la cotidianul Gorjeanul, este una corectă, pentru că nu a transformat ziarul în armă politică și nici în tribună de alarmă falsă, păstrându-l ancorat în adevăr cu orice risc. Aceasta este părerea mea și dacă mi-ar comanda mâine un articol, mi-aș căuta de lucru în altă parte.
Constantin BUNILĂ
