M-am dus să fac mișcare prin Cișmigiu, să iau aer proaspăt, să mă simt ca primarul suedez, care a spus, lăsați oamenii să intre în parcuri, să stea la iarbă verde, acolo unde e sănătatea curată, să trăiască normal. Mereu suedezii au fost cu un pas înaintea noastră, încă de pe vremea războiului, când veneau aici cu cantinele pentru săraci și pentru cei frânți de război. Dar la intrarea în parc, pe unde intru de obicei, era un banner uriaș pe care scria: „Accesul interzis”. Am înconjurat tot parcul și la toate intrările același banner cu informația că pe perioada stării de urgență parcul e închis. Și ce primăvară! Ce soare! Ce adiere divină! Mă uitam peste gard și tot Cișmigiul arăta ca un rai, totul înmugurit, înverzit, înflorit, o mare de flori pe covorul verde, un paradis! Viața! Iată viața! Ceea ce iubim cel mai mult! Și unde am ajuns? Aici am ajuns, să nu ai voie să intri în paradis! De ce? Fiindcă așa e ordinul pe vremea de holeră,, cum ar spune Márquez, numită coronavirus. Salvarea acestei boli e că are un nume frumos și nu-ți vine să o înjuri. Cum să înjuri o coroană, o coroniță, un rai? Am revenit în casă, în chilie, la cutie, cum spune legea. Dar eu așa am trăit și înainte în România. Ca și cum afară ar fi fost un virus, ar fi bântuit o fantomă. Ca și cum ar fi fost pe vreme de ciumă. Păi ciuma roșie… Diferența este că acum s-a dat alarma de la OMS (Organizația Mondială a Sănătății), din martie anul trecut, când s-a anunțat că la sfârșitul anului, adică în decembrie, pământul va fi invadat de un virus. Și așa a fost. Și așa este. Însă nimeni nu a ținut seama de anunțul făcut de OMS. Nu s-a luat nici o măsură. Dar cine să urmărească sutele de morți din cauza rujeolei sau gripei și alte boli virotice care au fost până acum? S-a luat vreo măsură militarizată, să se închidă parcurile, fiindcă oamenii strănută și unii mor de guturai? Au murit sute. Dar fără panică, fără măsuri militarizate. Nici nu s-a știut. Nu s-a pomenit așa ceva de pe vremea războiului, când se dădea alarma și trebuia să intri la beci. Și ce dacă o să vină un virus? Omul are ac de cojocul lui!, așa gândeau oamenii. Da, dar acum clopoțelul să închidem grădinițele și să tragem obloanele vine de la UE, tătucul nostru cel iubit, care ne spune că vacanța s-a terminat, gata, la bârlog cu voi! Mereu am stat la chilie, eu duc o viață de chilie cam de pe când aveam 17 de ani, când ascultam „Simfonia destinului” și am scris prima poezie despre Beethoven. M-am obișnuit cu ea. Ba chiar mă simțeam mai bine în chilie decât în afara ei. Înăuntru era libertatea, în afară, temnița. Afară vedeam mereu un zid, mi-a părut întotdeauna România ca o închisoare. Nu mai țineți minte suspiciunile securiste, când ne era frică să spunem un banc sau o metaforă, să nu cumva să se interpreteze și să ajugem la zdup? Mereu la noi a fost ca o razie. De vreo 70 de ani se trăiește cu frică în România. De frică, după ‘89, au fugit unde au văzut cu ochii mulți români, peste 9 milioane. Acest adevăr coincide cu opinia unei foarte bune prietene din Anglia, care îmi scrie printre altele: „Frica este adevărata boală aici, iar ironia este că frica și anxietatea sunt cele mai grave lucruri pentru sistemul imunitar. Mi se pare aproape criminal să răspândești continuu și fără încetare frică și, de asemenea, nu pot să nu mă întreb de unde provine această boală?” Și, informată fiind despre ce se întâmplă la noi, continuă: „Cel puțin aici, în Marea Britanie, putem ieși în parcuri și să facem exerciții în natură. Îmi pare rău pentru tine că trebuie să stai singur acasă și nu mai poți ieși și să participi la evenimentele tale sociale. Soluții pozitive trebuie găsite în toate situațiile, și se găsesc, dacă le căutăm. De aceea, am decis să închid toate site-urile de socializare și să nu mai citesc momentan titlurile alarmante de știri”.Îmi cer scuze că citez din scrisoarea prietenei mele, dar ea este specialistă în Sistemul Imunitar Modern și ceea ce-mi scrie este de interes public și poate fi de folos multora dintre cititorii mei, care vor să-și mențină luciditatea în aceste vremuri de criză: „La urma urmei, noi, ca oameni, nu am fi evoluat fiziologic până unde suntem astăzi fără expunere continuă la viruși. Fiecare virus se mută în funcție de gazdă și este întotdeauna individual pentru noi. De fapt, s-a descoperit acum vreo 10-15 ani că fiecare avem un «virom», care este propriul nostru machiaj viral. Vaccinul antigripal poate funcționa doar în 10% dintre cazurile de infecție datorită faptului că există atât de multe variații diferite de gripă. Cu toate acestea, Big Pharma continuă să îl împingă (pentru profit). Virusurile în sine nu ne omoară și de aceea este incorect să numim un virus – «virus ucigaș» – este un sistem imunitar al persoanelor și răspunsul lor imun la virusul care ucide efectiv o persoană. Acesta este motivul pentru care mă enervează faptul că mainstream-ul nu-i informează cu adevărat pe oameni cum să-și mențină sănătos sistemul imunitar”. Dimpotrivă, adaug eu, mainstream-ul, curentul principal de informații, care emană de la președinție și guvern, stârnește panica, pompează frica. Noi avem o vorbă în popor: Frica păzește bostănăria. Da, dar bostănăria era o bostănărie de invidiat. Ne invidiau multe țări ale lumii. Acum bostănăria este stricată, adusă la sapă de lemn de paznicii ei odioși, corupți și mincinoși! Tot ce-am scris de-a lungul anilor dovedește această realitate. Și n-am mințit cu un cuvânt. În romanul de debut, Derută în paradis, am descris copilăria mea fericită într-o lume de vis, lumea bălților dunărene, dar peste care a venit buldozerul ciumei roșii și România a intrat într-o derută de nedescris. Pe care totuși am încercat s-o descriu în următoarele două romane, Paznic la Turnul Babel și Lumea fără oglindă, romane scrise tot atunci, în plin Turnul Babel comunist, când se căuta un paznic, un ochi atoateveghetor, dumnezeiesc, care să păzească Turnul de hoți. Un nou Țepeș Vodă. Și azi se caută. Când suntem invadați de teroriști, cum i-am prezentat în cartea Teroriștii din Turn, numiți apoi terrombi, căci s-au mai perfecționat, cum arăt în romanele parabolice Armaghedon revelat și Buharia. Sunt aceeași hoți, dar mai cu dichis. Acum poartă mască. Nu există ac de cojocul lor, hoții sunt mai puternici decât vardiștii, care s-au aliat cu ei și au năpădit peste tot, ei sunt virusul de care ne temem, de care ne ascundem, din cauza cărora avem interdicția de a intra în rai, în parcurile de acasă.Ni s-a luat și oglinda, trăim într-o lume fără oglindă, în care nu mai vedem nimic, e ceață, ceață deasă, kafkiană, orbecăim, nu mai trebuie să vedem decât „accesul interzis”.
Grid Modorcea
