Au avut loc alegeri prezidenţiale, locale, parlamentare. Peste tot o slabă participare la „plebiscit” (la votul popular: „box populi/ box dei”). 70% din populaţia României a discreditat clasa politică moral şi ideologic. Tăcerea şi indiferenţa românilor au fost singurul răspuns posibil.
Există pături largi de oameni şi de cetăţeni care îşi arată nemulţumirea prin a nu se lăsa mereu şi mereu păcăliţi/ minţiţi/ înşelaţi de către tot felul de grupuri şi grupuleţe de „jmecheri”, autointitulate „partide”, dar care nu-şi văd decât de propriile interese private şi impertinente.
Preşedintele, fie el de ţară, fie el de partid, fie el de Senat, fie el de Cameră… Parlamentară, ar trebui să se comporte profund democratic, ci nu doar de ochii lumii. Ci nu doar să profite de regimul instaurat pe baze democratice, ci nu pe baze… totalitare/ dictatoriale.
Încerc gustul de amărăciune şi de scârbă, dar mă cutremur şi de silă şi de veninoasele discursuri proliferate de către unele voci din patrie şi de aiurea care cutează a atenta la drepturile de a fi liber, de a învăţa, de a munci, de a cultiva în deplină siguranţă valorile religioase, tradiţionale, obşteşti, comune ale propriului neam, care încă nu şi-a pierdut condiţia umană şi transumanistă.
Pledez în acest articol pentru autoguvernare teritorială, pentru suveranitate şi pentru independenţă. Pledez în cadrul acestui material de atitudine pentru reluarea unei vieţi normale, fireşti, banale, care să asigure un confort al comunicării interpersonale directe, al educaţiei, întemeiată prin prezenţa mentorului şi a ucenicilor săi în clasica sală de „liceu” aristotelic/ de „academie” platoniciană.
Sunt un scriitor profesionist şi nu mă dau înapoi de la lupta pentru cultură, literatură şi artă, care să fie respectate în mediile civice, sociale şi mai ales politice. Continuu să cred că cu „traduceri” nu-i suficient să creezi o literatură fie ea ştiinţifică, beletristică ori filosofică. Îmi asum datoria – şi mi-o exprim – de-a deschide noi orizonturi axiologice şi gnoseologice, care să resurecţioneze conştiinţe, responsabilităţi şi să capaciteze pe tinerii de azi în direcţia unor aspiraţii corecte, echilibrate şi exoterice, în măsura în care dorinţa de a trăi nu i se poate refuza nimănui. În măsura în care nimănui nu i se poate amputa extensia fiinţării sale, proiecţia sa în viitor, visul său de a se exprima fără groaza de a fi încarcerat imediat de forţe obscure şi deviante de la calea bunăstării generale şi a bunului simţ strămoşesc.
Ion Popescu-Brădiceni
