„Dacă mi s-ar oferi prilejul şi încrederea, aş încerca să aduc Târgu-Jiul lângă centrele culturale puternice precum Iaşi, Cluj, Timişoara, Oradea, Târgu-Mureş…” Ion Popescu-Brădiceni
Cultura, în Gorj, n-are rostul de a oferi salarii mediocrităţilor (mai ales locale), n-are ca scopuri să amestece mitologia cultural-naţionalistă, să cultive platitudinile cu ştaif, să ignore orice dinamică a culturii, să dea curs unui sistem închis de interese, arogant – ilegale şi nelegitime, situate antagonic şi discreţionar faţă de interesele generale, să distrugă emulaţia şi competiţia liberală. Nu, nicidecum. Natural este ca actul cultural veritabil să aparţină mediilor private, creatorilor de profesie, reuniţi liber în cadrul unor proiecte aflate în competiţii guvernate de fair play. Ca atare, aş înfiinţa, în Gorj, o Direcţie Publică pentru Cultură, Literatură şi Artă, care ar putea avea următoarele atribuţiuni majore:
• să arbitreze şi jurizeze concursurile de proiecte organizate în vederea acordării de fonduri publice pentru cultură;
• să atribuie aceste fonduri pe criterii exclusiv profesional-valorice;
• să colaboreze intens cu Fundaţiile Private pentru Cultură (acestea trebuind a fi încurajate să se constituie ca urmare a unor legi precise, generoase, privind sponsorizarea şi mecenatul);
• să acorde burse şi stipendii speciale unor personalităţi ale culturii gorjene;
• să organizeze programe proprii de protejare a valorilor inestimabile;
• să dezvolte activităţi de integrare în contextul cultural european şi global (spre exemplu: organizarea unei „memorii”” digitale a culturii gorjene, unei baze de informaţii culturale, deschisă şi interactivă, accesibilă şi în limbi de circulaţie universală, care să aibă ca mobil orgoliul unei prezenţe semnificative, iar ca exigenţe acurateţea, vastitatea şi pragmatism consistent.
Aş propune, pentru subvenţionarea unor asemenea proiecte, prin parlamentarii de Gorj, iniţierea unei legi prin care aş cere pentru Cultură un procent din profitul Loteriei Naţionale, a unei noi legi de sponsorizare şi de parteneriat public-privat.
Apoi, aş introduce o grilă de testare profesională pentru fiecare angajat din sistemul culturii (pe care s-o respecte şi Vlădica şi… Opinca). Ar putea fi ceea ce în multe instituţii şi organizaţii americane se numeşte „performance review”.
S-ar induce o stare de competiţie, aceste teste ar urma să se soldeze cu bonusuri financiare, cu calificative indispensabile pentru orice promovare ierarhică, dar şi cu depistarea şi îndepărtarea din schemă a mediocrilor, incompetenţilor, leneşilor etc. Firesc, proiectele ar trebui să fie mai puţine, dar solide, originale, inspirate.
Dacă aş fi chemat ca secretar de stat în Ministerul Culturii, mi-aş stabili, eu însumi, cu fermitate câteva obiective clare pe termen mai ales mediu şi lung, evitând, pe cât posibil, maniera pompieristică de până azi, pe care o denunţăm fără preget.
1. Regenerarea mediului natural şi a peisajelor culturale;
2. Îngrijirea prin restaurare, reconversie, regenerare a patrimoniului monumental şi urban;
3. Implicarea masivă a mediilor economice şi a comunităţilor locale alături de noua Direcţie în aceste operaţii;
4. Redarea acestor zone către circuitul economic şi social contemporan, prin limitarea „muzeificării”, a mumifierii culturale.
5. Încurajarea unei arhitecturi şi a unui design ambiental contemporan de înaltă calitate cu acompaniament ideal şi contrastant al zonelor regenerate.
6. Organizarea de evenimente şi activităţi speciale, în special periodice: festivaluri, mostre, târguri, circuite de conferinţe.
7. Realizarea de infrastructuri de transport la standarde acceptate pentru a facilita tranzitul de bunuri şi persoane.
I.P.B.
