De circa treizeci de ani tot rătăcim pe căi greşite, graţie unor conducători fără de orizont, fără un adevărat spirit civic, fără o adevărată dragoste de ţară şi popor, dezinteresaţi şi plini toţi de egolatrie, făţărnicie şi servilism, fanariotism, făcând sluj în patru cu spinările aduse şi fără demnitate. Şi astfel fără neobrăzare au întinat demnitatea naţiei, câştigată prin statornicie, cu mari sacrificii în nenumărate războaie.
E surprinzător că toate neregulile s-au întâmplat şi se întâmplă în plin modernism şi chiar trans-modernism, ca o ironie parodică – imitându-i cu insistenţă pe alţii – sub sloganul democraţie, aceea care contemplă prostia omenească şi geografia ei, accidente ale minţii, surpări ale bunului-simţ, cutremure de răutate, erupţii ale insolenţei, inundaţia cu vorbe goale şi modele politice în trecere şi fără eficienţă, cu un triumf al repetenţilor şi a clicilor diverse, prin colectivizarea greşelilor de gramatică şi confiscarea punctuaţiei, cu un bavardaj poncif. Totul e înţesat cu ipocrizie, ignoranţă sau oameni interesaţi, de snobi inculţi pretenţioşi, maniaci insolenţi aroganţi şi obraznici prinşi în vârtejul prostiei. Şi toate acestea se scaldă într-un delir de grandoare şi în deconstrucţia identităţii umane, la homosexualitate şi bigamie, la răpiri de persoane în beneficiul aşa zisului strat superior al societăţii, care de fapt este cel mai murdar, josnic şi decăzut.
Azi peste tot întâlnim studenţi bătrâni, la fără frecvenţă în universităţi constituite ad-hoc şi cu pretenţii la doctorate, inculţi, linguşitori banali, dezechilibraţi , lipsiţi de demnitate, fecunzi fără conţinut şi valoare, reformatori fără idei şi propuneri, impertinenţi fără eleganţă şi pretenţioşi fără realizări şi care se mulţumesc cu viaţa în biologia trivială a clipei trecătoare. Mulţi drapează un sentiment ştrengăresc în toga unei înalte moralităţi şi cuminţenii ce duce la o ipocrizie derutantă. Şi toate aceste calităţi se oglindesc în pătura conducătoare a societăţii noastre de azi, la toate nivelurile şi ne tot întrebăm: ce-i de făcut? Am pierdut startul ascultând slugarnic de străinătate, datorită incompetenţei clasei politice, a nepotismului şi servilismului, a supra-încărcării schemelor unităţilor statale şi chiar a unităţilor economice de stat, a birocraţiei. Am pierdut principalele resurse strategice, suntem patriotic distruşi şi de asemeni religios, am generat trădări la tot pasul. Nici acum n-am înţeles că U.E. ne-a vrut doar ca piaţă de desfacere şi nici de cum să ne dezvoltăm, ba chiar să ne destrămăm.
Regimul parlamentar inventat de englezi nu are de a face cu democraţia. El presupune respectul minorităţii, pe când în democraţie majoritatea e tiranică.
Există la noi o discrepanţă ca de la cer la pământ între remunerările diverselor categorii de salariaţi, unele îndreptăţite, precum şi pentru pensiilor acestora. Nu înţeleg de ce legea contributivităţii nu se respectă în toate privinţele, de ce se fac legi cu dedicaţie, asta e democraţie?
Vasile Ponea
