Într-o vreme România se brucanizase. Apoi se mineriadizase fără a-şi măcar cosmetiza faţa hâdă. Apoi s-a iliescianizat greţos. Ca price om sub vremi, m-am lăsat manipulat. Căci unul din membrele mele îşi pierduse demnitatea. Aşa m-a prins pe picior greşit şi Emil Constantinescu: un şef de stat lamentabil, pe care Miron Cozma l-a jucat cum au vrut muşchii lui groteşti. Iar eu am scuipat cu obidă. Membrul invocat mai sus la fel.
Animalele de grotă, în pofida parabolei/ alegoriei platoniene, mă oripilează, însă mediocrii mă dezarmează complet, mă scot din funcţiune. Un asemenea exemplar şi-a permis să becalizeze România, în regimul infect băsist, şi bocist, iar, azi, o altă ilustră mediocritate (un inspectoraş general adjunct şmecher) ilustră s-a trezit propulsată de nişte „votanţi” subculturali în scaunul de Preşedinte al unei ţări incapabile să se autoguverneze, devreme ce intelectualii autohtoni nu parvin în funcţii decisive de conducere, precum de pildă cel care semnează pamfletul de faţă, sătul de atâtea matrapazlâcuri, hoţii, adversităţi. Incapabili mintal şi sentimental, aceşti ipochimeni mă exasperează pedagogic şi epistemologic, dobitocii acced, într-o sumbră „veselie”, pe posturi bine remunerate (de regulă doar escrocii şi tâmpiţii ajung prefecţi şi miniştri).
În peisajul literar, într-o vreme (tot jegoasă şi macabră), devenise o modă să te înscrii pe lista lui… Nicolae Manolescu, care, totuşi, ori te băga ori nu te băga în „cărămida” lui îndoielnică axiologic, numită absolut provizoriu „Istorie critică” (dealtfel,… curată blasfemie – vorba lui Pristanda, un poliţist lipsit de caracter şi pupincurist al prefectului, şi el futil, Tipătescu, lovit şi el de bombele, efectiv teroriste, ale unei guvernări ostile patriei, ca şi ieri, ca şi azi (ca şi mâine?!) etc.
În prezent, dinspre obscurul orăşel buzoian… Râmnicu Sărat (chestia cu „Sarea în bucate” a lui Ispirescu nu ţine în acest context dur – n.m.) ne paşte, pe noi scriitorii de onoare ai României (adică nemembri ai U.S.R.), un alt pericol mult mai „apocaliptic”: marafetizarea literaturii române contemporane dintre fruntarii şi de aiurea.
Aviz… amatorilor de chilipiruri editoriale. Eu am căzut de fraier şi plătesc azi o investitură de încredere pe care am acordat-o unor scriitoraşi de mâna a şaptea, care chipurile au jurizat şi jurizează, într-o stranie lipsă de gusturi şi de judecăţi de valoare, cărţile unor veleitari, vai, cu pretenţii… supralicitate gonflabil.
Acest cumplit proces de marafetizare a României literare e un simptom al unei naţiuni căzute în derizoriu, în imoralitate politică, suspectată (ea însăşi) de un abjecţionism fără precedent şi de un fariseism inimaginabil, deşi, actualmente România chiar e ţara tuturor… (im)posibilităţilor.
În concluzie, dragi scriitori de pretutindeni şi de nicăieri, evitaţi-l pe Constantin Marafet căci vă veţi compromite iremediabil, ireversibil şi definitiv. Căci, vă reamintesc, mie însumi mi s-a întâmplat, în 2014, când în loc să mi se atribuie Marele Premiu (pe care ulterior aveam să constat că-l meritam cu vârf şi îndesat) mi s-a acordat unul insignifiant (şi fără cuantumul în bani cutumiar ca la adevăratele festivaluri – n.m.). Marele Premiu i se atribuise unui academician… răsuflat stilistic, căruia nu-i dau numele, căci fiind mic şi la propriu şi la figurat mi-e milă de el. Şi-apoi, ca om, mi-e drag, mi-e enorm de drag, fiind un patriot cum rar mai găseşti în prezent printre românii autohtoni şi de aiurea. Dar, poetic stricto sensu, e o „paradigmă” eşuată pe malul unei limbi, şi ea, din nefericire, insulară, dezapreciată european.
Din postura-mi de cercetător, mă confrunt mereu şi mereu cu aceeaşi situaţie incredibilă şi umilitoare: în propria mea republică, sunt forţat să-mi public comunicările ştiinţifice, eseurile, studiile, în limba engleză. Ce s-o fi întâmplat, din 2000 încoace, cu limba română? O fi decăzut din inalienabilele-i drepturi şi n-am fost şi eu informat?
Să urmeze după marafetizarea şi păunescianizarea (alt festival-concurs lamentabil) în vogă… mankurtizarea României de către U.E., F.M.I., U.R.S.S., S.U.A., China, India ş.a.m.d.? Doamne, dacă mai exişti, fereşte-ne de acest RĂU pachidermic/ uriaş/ infernal!
Prof.dr. Ion Popescu-Brădiceni
