De azi,avem mai puţini cititori pentru că elegantul, jovialul, socraticul profesor de matematică a plecat fără să ne spună nimic.
Da, s-a stins o stea pentru comuna, pentru învăţământul gorjean,pentru redacţia ziarului gorjean. Ziarul, ironia socratică şi buna dispoziţie erau piese de lucru ale domnului profesor Eugen Mândreanu. Tipic intelectualului rasat, în tocmai că Ilie Moromete ,în centrul satului, între biserica ce fusese lăcaş al copilăriei şi şcoala în care a pregătit multe generaţii,astepta un partener de discuţie. Savurau împreună pagina sportivă şi evoluţia ,,fiilor satului’’. Nu-i scăpa nimic pozitiv despre cei care i-au fost elevi, ştia cine a câştigat anumite concursuri, cine însoţeşte şi pregăteşte elevii motreni pentru olimpiadele şcolare sau tot ce se pregătea la nivel politic.
Dupa dezbaterea din centrul satului, cu ziarul sub braţ privea mormântul parinţilor săi (preotul satului şi dăscăliţa) cu ,,nostalgia depărtărilor’’,ocolea şcoala fie pe aleea principală fie pe terenul de sport care-i fusese atât de drag. Întocmai că marele filosof german, Immanuel Kant, cel care nu şi-a părăsit niciodată locul natal. Domnul profesor nu se mai sătura contemplându-l de parcă işi lua rămas bun în fiecare zi, deşi anii nu păreau să-i fi răpit prea mult din tinereţe.
Ultima dată, după Sfintele Paşti ne-a citit un articol din Gorjeanu, în legătură cu olimpiadele, apoi ne-a dăruit o floare de rubin roşie şi… . Nu l-am mai regasit.
Ne-a părăsit pe toţi lăsându-ne un gol imens … nu am apucat să-l conducem pe ultimul drum, dar i-am aprins o lumina în Domul din Milano şi îi vom dărui şi un abonament pentru eternitate la presa locala care-i era atât de dragă.
Domnule profesor, noi cei care v-am respectat promitem să vă amintim de câte ori avem ocazia că sunteţi unicul abonat la Gorjeanul pentru eternitate!
Profesor Negrea Constantina
