În momentele de gravă criză guvernamentală, care poate afecta liniştea şi stabilitatea ţării, Domnul Băsescu “Ştie-Tot” este consecvent crezului său de Preşedinte-jucător la alba-neagra scenei politice şi ne demonstrează faptul că trăim într-o lume paradoxală şi profund marcată de sindromul crizei morale şi al ocultării valorilor autentice.
Prezent la Catedrala Mitropolitană din Târgovişte, la ceremonia de proclamare locală a canonizării Sfântului Voievod Neagoe Basarab, în momentul în care întreabă retoric, în faţa elevilor: „La ce-mi foloseşte să ştiu că Neagoe Basarab a domnit între 1412 – 1421(!!??)“, când în realitate, a domnit între 1512 – 1521, cu o marjă de eroare de… doar o sută de ani, şeful statului demonstrează fără dubiu, că nu ştie, pur şi simplu, despre cine vorbeşte.
Dumnezeule – Doamne, dar când un preşedinte de ţară se întreabă la ce-i foloseşte să ştie, când în realitate, nu ştie, iar în subsidiar, se doreşte a fi Cezarul care aruncă zarurile scenei politice româneşti, mai că-ţi vine să te întrebi, dacă merită să mai trăieşti în această ţară, iar într-o judecată pripită, chiar să fii dispus ca să le dai dreptate celor care apucă pe căile străinătăţii.
Prezent la Târgu-Mureş, la Forumul pompos denumit “România în anul 2020 – perspective de viitor”, organizat de Fundaţia Konrad Adenauer, locatarul vremelnic de la Palatul Cotroceni omite să repare greşeala despre anii de domnie ai lui Neagoe Basarab, în timp ce vorbea despre rolul educaţiei şi al preţuirii tradiţiilor istorice ale poporului nostru. Culmea ironiei, şeful statului a spus cu emfază că educaţia nu ar trebui să însemne memorare, ci formare de competenţe, context în care a greşit anii de domnie ai Voievodului, tocmai pentru a dovedi înalta sa competenţă. El a mai adăugat că elevii trebuie să ţină minte foarte multe, însă rolul şcolii ar trebui să fie acela de a forma îndeosebi competenţe(probabil altele decât ale domniei sale!!). Căutând să dea lecţii cadrelor didactice, Băsescu apreciază că “dascălul trebuie să formeze la copii competenţe, nu nevoia de a memora. O să vă dau un exemplu: la ce-mi foloseşte că ştiu că Neagoe Basarab a domnit între 1412-1421(!?), dar aş vrea să am competenţa să repar un calculator”, a spus preşedintele, greşind anii de domnie cu un veac împlinit.
Stimaţi cititori, de multe ori ne place să glosăm mereu, exasperaţi, pe marginea neajunsurilor, netrebniciilor, catastrofelor mai mici sau mai mari de care ne izbim pe scena politică românească, pe stradă, în viaţa cotidiană, în şcoală sau în afara ei, dar, mă gândesc, de multe ori, la cuvintele unui filosof grec, atunci când spunea cu subtilitate: “A şti că ştii cele ce ştii şi că nu ştii cele ce nu ştii, care ar fi folosul ştiind aceasta”? Poate că, statistic, suntem îndreptăţiţi să inventariem fără ezitare decepţii şi neştiinţe, erori şi ignoranţă, dar ignominia (josnicia) care ne întunecă privirea la fiecare pas, spiritul critic ce ne apare la îndemână şi poate fi mai bine primit decât semnalarea ostentativă a erorilor, psihologic vorbind, poate schimba orientarea perpetuă a atenţiei către negativitate şi decepţie în mintea elevului care nu se mai simte atras de carte şi de învăţătură? Evident, fiecare elev, poate se va întreba în asemenea momente: care ar fi folosul de a şti că ştii cele ce nu ştie Băsescu?
Prof. Vasile GOGONEA
