A apărut numărul 16 al revistei Intelligence, editată de Serviciul Român de Informaţii. La al şaselea an de apariţie, revista Intelligence prezintă o calitate de invidiat pentru orice editor de presă, nu doar prin aspectul exterior, dar şi prin conţinut. Numărul 16 al revistei abordează în cele 64 de pagini, teme actuale şi extrem de diverse precum sursele digitale de informaţie şi comunicaţii, influenţa şi manipularea informaţiilor, analiza acestora, consecinţele crizei economice, infrastructură, multiculturalism, mediu etc.
O secţiune deosebit de interesantă e cea în care se derulează o analiză a multiculturalismului şi a influenţei pe care cultura musulmană o are şi o va avea în continuare asupra civilizaţiei europene, tot mai influenţată de exodul populaţiei de religie islamică din zona Orientului Mijlociu. “Pe tot parcusul istoriei lumii arabe, mitologia unificării, fie aceasta religioasă („Ummah” – comunitatea credincioşilor), politica (ideile wahhabite ale Califatului universal) sau naţionalistă (panarabism de sorginte marxistă, Liga arabă), a constituit un proiect utopic caracteristic discursului politic, utilizat ca sursă de legitimitate pentru lideri sau ca mijloc de extindere a influenţei regionale a unor state. Succesiv, diversele ideologii care au fundamentat panislamismul şi panarabismul au eşuat în plan practic datorită complexităţii intereselor geopolitice ale actorilor din Orientul Mijlociu şi Maghreb, dar, mai ales, datorită faptului că nu exista un singur Islam, ci o colecţie, o pluralitate de practici şi norme tradiţionale, foarte diferite, care constituie baza identitară a comunităţilor locale musulmane”, ne spune Mihaela Matei în “Noile identităţi ale Islamu-lui în contextul Globalizării”. Articolul îşi propune să demonstreze că efectele globalizării şi ale migraţiei de populaţii musulmane în Europa au generat, într-un mod aparent paradoxal prin distanţarea faţă de Islamul tradiţionalist şi clasicele ideologii ale moder-nităţii, premisele apariţiei şi consolidării unor noi comunităţi islamice cu ambiţii universaliste.
Cei pasionaţi de poveştile de spionaj şi contraspionaj vor găsi un interviu cu Filip Teodorescu, fost adjunct al Direcţiei Contraspionaj din cadrul Direcţiei Securităţii Statului. “Mi-am început activitatea de ofiţer de informaţii în Direcţia de Contraspionaj, în 1961. Un tânăr ofiţer de informaţii în debut de activitate trebuie să-şi aleagă un model, după ce se dezmeticeşte unde a intrat, şi i se pun în faţă documentele cu care-şi desfăşoară activitatea de început”, povesteşte Teodorescu în interviul acordat redactorului şef al Intelligence, Flaviu Predescu.
Pentru cei atraşi de activitatea serviciilor ce s-au dedicat potejării vieţii şefilor de stat ai României din trecut şi nu numai, inclusiv în perioada ceauşistă, Cristian Troncotă le prezintă “File din istoria “temutei” Direcţii a V-a”. Direcţia a V-a a fost o structură a instituţiei Securităţii regimului comunist din România, specializată în protecţia conducerii PMR/PCR şi a persoanelor care se bucurau de imunitate diplomatică, inclusiv a înaltelor oficialităţi străine care se aflau temporar pe teritoriul României. ”Direcţia specializată în pază şi protecţia demnitarilor a funcţionat sub diverse indicative: Directia I (Decretul nr. 50 din 30 mai 1951 şi Decretul nr. 3240 din 20 septembrie 1952); Direcţia a IX-a (Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1361 din 11 iunie 1956); Direcţia a V-a (Decretul nr. 710 din iunie 1967). Ca unitate centrală, avea structuri corespondenţe (birouri) la nivelul securităţilor regionale, iar după reor-ganizarea administrativ-teritorială, la nivelul Inspectoratelor judeţene de securitate. (…) Mai mult ca sigur că nu aceasta a fost adevărata cauză pentru care nu s-a aprobat, de către Nicolae Ceauşescu, scoaterea Direcţiei a V-a din Securitate şi Ministerul de Interne, pentru a fi organizată ca o structură militară independentă. Într-o astfel de situaţie, unitatea n-ar mai fi putut beneficia, pentru misiuni speciale, adică deplasările prin Bucureşti si în ţară ale cuplului Ceauşescu, de ofiţeri din celelalte structuri ale Securităţii şi Internelor.”
De asemenea, în paginile revistei veţi găsi date şi despre felul în care a influenţat internetul serviciile de securitate sau testele cu poligraful. Vă dorim lectură plăcută.
Sorin Ionuţ Milcu
