Numirea, în urmă cu două luni, a lui Laurenţiu Ion Ciobotărică în funcţia de director al Diviziei Financiare a Complexului Energetic Oltenia părea o chestiune normală, survenită în urma procesului de selecţie derulat prin firma de recrutare Qest Advisors. Multitudinea de semne de întrebare cu privire la experienţa profesională a personajului desemnat să administreze un buget de 4,2 miliarde de lei a creat în jurul noului director destule controverse, mai ales în ceea ce priveşte resorturile care l-au împins dintr-o oarecare zonă gri a afacerilor, direct în bordul celei mai mari companii energetice din România.
Încrengătura intereselor
Trebuie menţionat, de la început, că CV-ul directorului financiar al CEO e încă secret, nefiind publicat pe site-ul companiei.
Totuşi, potrivit unor informaţii aflate în spaţiul public, Laurenţiu Ion Ciobotărică a plecat în carieră din poziţia de economist la o companie olandeză care produce seminţe de cartof. Ulterior, adică în urmă cu 14 ani a fost cooptat ca şi contabil şef la o subsidiară a GDF Suez. În martie 2008, ocupă pentru prima dată un post de conducere, fiind numit director economic al Vital Gaz, firmă de distribuţie a gazelor, preluată în urmă cu câţiva ani de Distrigaz Sud.
Cât timp a fost în conducerea Vital Gaz, Ciobotărică s-a aflat într-un anturaj extrem de influent, iar în acea perioadă şi-a consolidat unele relaţii care au gravitat în jurul producătorilor de energie.
Majoritatea acţiunilor la Vital Gaz erau deţinute de două firme off-shore, cu sedii în paradisuri fiscale: JTC Trustees Ltd. din Jersey Channel Island şi Ged Eastern Fund I. Ltd. din Cipru, însă printre acţionari, se afla şi Dan Victor Alesandru, care era şi director general al companiei, deci şeful direct al lui Ciobotărică.
Alesandru ocupase, cu doar trei ani în urmă, din partea PUR, funcţia de secretar de stat la Ministerul Economiei şi Comerţului şi a coordonat tocmai activitatea Departamentului Politici Energetice din cadrul ministerului condus, la acea vreme, de Codruţ Sereş. De fapt, numele lui Alesandru apare în dosarul privatizărilor strategice în care Sereş a fost condamnat la 4 ani şi opt luni de închisoare.
Acelaşi Alesandru, potrivit unei note a SRI, invocată de presa vremii, a fost acţionar şi administrator al firmei Conef Gaz, deţinută de Conef SA, companie controlată de oligarhi ruşi, cea care intermedia aproape jumătate din cantitatea de gaze pe care Gazprom o livra României.
Prin asocierile sale, potrivit relatărilor presei, Alesandru era apropiat de un anume Adrian Covăcescu, acţionar, la rândul său la Enerom Services SRL, firmă care cumpăra energie ieftină de la Turceni şi Rovinari, în perioada “băieţilor deştepţi”.
Dar asta nu e singura legătură a lui Covăcescu cu energia din Oltenia. Acesta apărea în acţionariatul Deloitte Audit SRL, cu 13%, în vremea în care firma a câştigat un contract cu MEC pentru servicii de consultanţă financiară în vederea privatizării complexelor energetice Rovinari şi Turceni.
Trebuie amintit că Deloitte a făcut auditul extern la CEO până la finele lui 2012.
Cât de bine şi-a administrat directorul financiar propriile afaceri
Revenind la Ciobotărică, după ce VitalGaz a fost preluat de Distrigaz Sud, a mai prestat doar şase luni în cadrul companiei Distrigaz Confort, ca director financiar adjunct. În ultimii cinci ani, adică din martie 2010 şi până în iunie a.c., Ciobotărică a fost director economic al Energy Consulting Company, o societate ce pare că face parte din grupul General Electric Company, însă acest aspect nu e clar, iar vidul informaţional din jurul ei lasă impresia că e o firmă fantomă. De altfel, nici măcar în declaraţia de avere, devenită publică odată cu numirea în funcţia de director financiar al CEO, Ciobotărică nu menţionează nici ultimul loc de muncă şi nici veniturile obţinute, ci doar: “contracte de muncă şi contracte de management cu clauze de confidenţialitate”.
Autobiografia neromanţată a directorului financiar al CEO relevă un prim aspect: Ciobotărică nu a fost director economic la GDF Suez, de fapt a îndeplinit funcţii pe linie financiară la subsidiare ale companiei franceze.
În timp ce se ocupa de problemele financiare ale companiilor enumerate mai sus, sau de cele ale societăţii Transporturi Auto IJTL SA Găieşti, în calitate de cenzor, Ciobotărică a trebuit să renunţe la afacerile sale. Una dintre firmele la care este asociat, Elrom Construct Invest SRL, care oferă servicii de consultanţă pentru afaceri şi management, a avut activitatea suspendată şi, culmea, a generat pierderi în ultimii doi ani. Cei care conduc firma ar trebui ei înşişi să primească consultanţă, pentru că au eşuat în încercarea de a accesa fonduri prin Departamentul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, iar anul trecut, societatea a fost executată silit pentru unele facturi neachitate în valoare de 40.000 de lei.
O altă firmă la care directorul financiar al CEO este asociat, Dey Energy SRL, cu acelaşi obiect de activitate ca şi cea menţionată anterior, a derulat afaceri, în 2014, de 267.000 de lei şi a obţinut un profit de 11.000 de lei.
Nici firma soţiei lui Ciobotărică nu a avut o soartă mai bună – Consulting Serv SRL a fost radiată, în mai 2010, după ce s-a finalizat procesul de faliment declanşat de către Direcţia Finanţelor Publice Târgovişte din cauza debitelor restante la bugetul de stat.
Cine-l recomandă pe Ciobotărică?
Cu toate acestea, selecţia lui Laurenţiu Ion Ciobotărică a costat CE Oltenia 20.000 euro, bani pe care compania energetică trebuie să-i plătească firmei Qest Advisors, cea care s-a ocupat de selecţia noilor membri ai Directoratului.
Cum au hotărât cei de la Qest Advisors să fie selectat Ciobotărică drept “Chief Financial Officer” la ditamai mastodontul energetic în condiţiile în care CEO dispune de numeroşi specialişti în domeniul financiar?
E o întrebare la care nu se va obosi să răspundă în vreun fel firma de recrutare, însă ar fi interesant de aflat dacă Ciobotărică a fost recomandat şi de “performanţele” firmelor sale. Cert este că, managerul CEO, Laurenţiu Ciurel, nu a avut nimic de comentat în legătură cu jocurile de culise din spatele propulsării lui Ciobotărică în Directoratul companiei energetice, sau nu le-a ştiut.
Există voci din interiorul Diviziei Financiare care-l acuză direct pe Ciurel că a acceptat la conducerea acesteia un personaj creat în laboratoarele unor firme puternice care gravitează în jurul producătorului de electricitate, direct interesate de partea financiară a acestuia pentru a şti cum se vor poziţiona în eventualitatea unei privatizări a CEO.
Astfel, Ciurel dovedeşte încă o dată că nu este decât o marionetă dispusă să accepte orice ca să-şi salveze postul.
Anamaria Stoica
