Departe de noi gândul că nu apar şi erori judiciare. Cum a fost pedepsirea la închisoare cu executare a răposatului gorjean Marcel Ţundrea. Condamnat la puşcărie pentru viol şi omor, executând 12 ani de temniţă grea. În care s-a îmbolnăvit încât la eliberare n-a mai trăit mult din pricina bolii, probabil, agravate în puşcărie.
Şi cazurile erorilor judiciare în justiţia românească nu sunt puţine. Mulţi dau în judecată statul român la CEDO şi primesc despăgubiri plătite din taxele şi impozitele noastre. N-a fost şi cazul lui Marcel Ţundrea, cel plecat în lumea drepţilor prea repede. Grăbit, cum spuneam, de cei ani de privare de libertate, ştiindu-se nevinovat. Procurorii şi judecătorii care l-au pedepsit pe nedrept n-au păţit nimic, întrucât Parlamentul României n-a croit legi care să-i pedepsească şi să-i determine ca ei să plătească despăgubirile morale şi materiale pentru anii pierduţi, imaginea distrusă şi sănătatea zdruncinată.
Din nefericire, la noi puterea Justiţiei – procurori şi judecători – nu doar pare, ci chiar este discreţionară. Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Livia Stanciu, şi-a rezolvat o problemă personală răzbunându-se cumplit pe o femeie nevinovată. Cum Livia Stanciu s-a declarat, cu guriţa ei, partenera DNA nu-i de mirare că plângerea sa penală contra unei femei nevinovate din Galaţi s-a rezolvat cu maximă celeritate şi respectiva a stat vreo şase-şapte luni ba în arestul Poliţiei Capitalei, ba şase luni la Penitenciarul de femei Târgşor din judeţul Prahova.
Şi totuşi, mai există şi judecători corecţi care i-au dat dreptate şi au pus-o în libertate. Este vorba de un complet de judecată de la Curtea de Apel Bucureşti. Emoţionată, dar şi dusă la sapă de lemn, femeia din Galaţi se bucură acum de libertate. Dar cine-i mai poate da înapoi cele şase luni bătute pe muchie petrecute, mai corect chinuite, la Puşcăria Târgşor? Întrebată dacă va căuta dreptate la CEDO încă n-a fost capabilă să dea un răspuns.
Eu însumi am fost acuzat de calomnie pentru o anchetă în care luam apărarea unei femei din Băleşti trecută de 90 de ani. Justiţia gorjeană i-a făcut dreptate. Parchetul a respins acuzaţiile ce mi s-au adus, dar petentul a dat în judecată Parchetul din Târgu-Jiu şi a câştigat. Deh, avea bani şi relaţii.
De unde fusesem intimat, am ajuns pârât şi purtat prin Tribunalul Târgu-Jiu. Trădat de avocat, inclusiv la ultima înfăţişare, cea dinainte de luarea unei hotărâri, ce-i drept, sfătuit şi de avocatul care nici atunci nu s-a prezentat, am transmis prin fax Preşedintelui tribunalului de atunci, să tot fi fost 2009-2010, o întâmpinare scurtă. În care pe 20 de rânduri olografe îmi spuneam punctul de vedere.
Căci după ancheta, apărută în Gorjeanul, nonagenara câştigase procesul cu acuzatorul meu. Care mă şi făcuse albie de porci, sub un pseudonim, în defuncta publicaţie Viaţa În Gorj. Şi astfel, după întâmpinarea transmisă Preşedintelui Tribunalului Gorj, am fost achitat. Să fim optimişti! Mai există şi judecători corecţi ce judecă după fapte şi conform propriei conştiinţe. Oare numărul lor va creşte mai ales dacă Parlamentul va da legile necesare, în care răspunderea procurorilor şi magistraţilor aflaţi în culpă va acţiona. La sânge, ca învăţătură de minte.
ION PREDOŞANU
