La acest început de an, aflându-mă pe teren şi dorind să fac câteva peisaje în perimetru, unde Jiul se uneşte cu Tismana într-un peisaj desprins parcă din canalele de călătorii de la televizor, am fost neplăcut surprins de mizeria ce parcă fusese luată de acolo într-un timp nu prea îndepărtat dar îşi făcuse iarăşi “vad” prin acele locuri.
Mai prin toamnă când relatasem ultima dată despre veritabili munţi de gunoaie şi resturi din construcţii ce erau pe acolo, după ceva timp prin acţiunea factorilor de resort a fost făcută o igienizare în mare a zonei iar locurile arătau parcă mai curate. După ceva timp perimetrul cu pricina a început a se umple din nou cu tot felul de resturi pornind de la saci cu ambalaje de plastic ori sticlă aruncaţi de la tot felul de cârciumi ori localuri ce nu au probabil contracte de colectare a deşeurilor provenite din activităţile specifice şi până la resturile, aşa cum vă mai spuneam, din cunoscutul “coleus” ambulant ce circulă prin sate iar prin acele locuri aruncă probabil obiectele pe care nu le-au putut vinde şi cu care nu se mai întorc acasă.
Un loc de o frumuseţe aparte acolo unde apele bătrânului Rhabon, cum era cunoscut Jiul în antichitate, acum curăţate de cărbunele ce înainte se spăla în “vale” îşi uneşte undele cu una dintre cele mai pitoreşti ape curgătoare din Gorj ce au inspirat de la vechii rapsozi populari la mai nou coborâtorii pe ape repezi în sportul importat, nu cu multă vreme, “din state” numit rafting este asaltat de o grămadă de resturi şi deşeuri unele posibil chiar aduse din alte părţi şi aruncate acolo.
Mi-am manifestat mâhnirea cu alte ocazii şi nu o spun pentru prima dată acum. Acele acţiuni de ecologizare de care mass-media este prompt informată (şi convocată să le mediatizeze) se desfăşoară cu predilecţie în proximitatea unor zile atunci când o puzderie de organizaţii care de care cu nume mai pompoase „se agită” culegând trei pungi şi două pahare de plastic (bineînţeles cu cameramanii în spatele lor), scopul lor fiind după părerea mea nu de a igieniza ci mai degrabă de a se vedea la televizor ori la ziar. Ca o bună dovadă a spuselor mele este faptul că odată trecute zilele respectivelor evenimente majoritatea organizaţiilor cad “în letargie” aducându-şi aminte abia anul următor, în apropierea zilelor ce presupun aşa-zisele acţiuni de ecologizare, făcute aşa cum opinam de cele mai multe ori “de ochii lumii” ori mai bine zis ai mass-mediei.
Şi uite aşa iarăşi ne furăm singuri căciulile constatând că, deşi se fac o mulţime de acţiuni de acest fel, locurile în care trăim ori mergem pentru petrecerea timpului liber sunt tot mai murdare, când normal ar trebui să fie invers. Reglementarea prin demersuri clare ar putea fi cea mai indicată soluţie a problemei precum şi aplicarea sancţiunilor “ca-n Occident” (şi aici iarăşi vin cu părerea mea că este mai simplu şi mai civilizat în acelaşi timp să se menţină curăţenia decât să se meargă periodic în tot soiul de acţiuni ecologiste regizate de cele mai multe ori cu scopul de a se vedea unii “pe sticlă” ori la ziar).
Ei acum la început de an, dacă tot am demarat aceste identificări de zone cu probleme, o să încercăm să parcurgem mai multe locuri să vedem şi chiar o să indicăm (fără nici o pretenţie materială), celor ce chiar doresc să dea o mână de ajutor cu adevărat la curăţenie, locurile unde se poate acţiona eficient la păstrarea factorilor de mediu şi conservarea ambientului natural. Şi toate acestea în mod permanent, nu numai atunci când lucrurile se fac aşa mai mult “pentru poză”.
Mugurel Petrescu
