Aproape de coada acumulării Valea Mare, pe dreapta urmând firul unui pârâiaş ce se varsă în lac, porneşte un drum forestier care după ce străbate o bună bucată de pădure trece prin vecinătatea Pietrei Cloşanilor ajungând undeva pe Motru Sec în apropierea peşterilor Martel şi Lazului.
Întreaga zonă este de o frumuseţe răpitoare (am văzut în urmă cu ceva timp nişte fotografii de iarnă făcute la Motru Sec ce puteau concura la orice oră cu cele din Laponia lui Moş Gerilă ori cu cele din basmele lui Andersen) iar în acest anotimp când locurile sunt acoperite de mantia albă fac din respectivul drumeag, însoţit de poieniţa şi pârâiaşul ce la final se varsă în lac, un loc aproape ireal.
„Grataragii” nu ajung până aici nici măcar vara ei fiind de regulă „cantonaţi” pe malul lacului nedorind în ruptul capului să urce pe munte de frică că vor da nas în nas cu ursul ori lupul.
Ce nu ştiu ei este că de regulă animalele sălbatice simt omul cu mult înainte ca acesta să le vadă întâlnirile „ nas în nas” fiind întâmplătoare iar poveşti cu vipere care-şi iau coada în gură şi se dau „de-a dura” ca să te prindă există 
numai în cărţi. Dar haideţi, că iar ne-am luat cu vorba şi aproape am uitat ce vream să vă spun. La ceva distanţă de lac pe marginea drumeagului de care vă spuneam mai înainte peisajul este idilic . Au fost ceva probleme în trecut cu nişte cabluri furate şi ale căror izolaţii au fost aruncate ori li s-a dat foc prin acele locuri dar sperăm că pe viitor să 
nu mai fie astfel de cazuri ce fără discuţie că, urâţesc întreg peisajul zonei care, nu ne sfiim să repetăm, este de o frumuseţe de basm.
Şi pe viitor vrem să sperăm că vom avea parte de locuri şi privelişti care să ne relaxeze şi să nu mai dăm peste tot felul de netoţi ce nu prididesc a polua natura în ambiţiile lor neroade de a fura şi valorifica tot ce este metal fără a se gândi la consecinţele faptelor.
Rămâne ca şi noi să avem puterea de a lua atitudine faţă de cei care prin ambiţiile lor neroade poluează natura, ori de ce nu, să sesizăm pe cei abilitaţi despre isprăvile celor care pentru a-şi potolii apucăturile sau mai bine zis furăciunile 
ar fi în stare să dea foc şi la pădure. Iar asta doar pentru câteva bucăţi de cablu furat pe care mai apoi, cel mai probabil, să le vândă ca să aibă de băut câteva zile căci banii, făcuţi în acest mod, cum vin aşa se şi duc.
Mugurel Petrescu
