Pe scriitorul colonel în rezervă Ion C. Gociu îl ştiu încă de pe vremea când se ascundea sub pseudonimul Mugurel Pădureanu-Coarba, dacă nu mă-nşel, la debutul său cu cartea de memorii „Din Văianu la Toronto”.
Una extrem de originală, chiar dacă titlul pare inspirat, ori chiar şi este, din jurnalul de călătorii „De la Bârca la Viena”, al imensului poet, prozator şi publicist Adrian Păunescu. Substanţa narativă a celui revenit la numele real de Ion C. Gociu a continuat să facă furori prin volumul de nuvele şi povestiri „Cireşe amare”, pentru a exploda de-a dreptul prin apariţia romanului de excepţie _ MAIA, volumul 1. Volum ce s-a bucurat de o extraordinară primire din partea criticii literare şi care-şi aşteaptă nu doar traducătorii în alte limbi, ci şi, mai ales, scenaristul capabil să producă o punte spre un film, ce ar fi memorabil. Nu numai pentru fineţea descrierii vieţii nomazilor, dar şi pentru suferinţele evreilor din România în preajma şi în timpul celui de-al doilea război mondial. Ca un prim lector al celui de-al doilea volum al romanului MAIA, apărut în 2013, dar dintr-o chichiţă a editurii Societatea Scriitorilor Militari, taxat drept apărut la Bucureşti, în 2012, depun mărturie că nu-i aşa. Numai ISBN-ul editurii fusese păstrat din anul 2012!
Şi ca să nu mă lungesc inutil, să-i dau cuvântul criticului şi istoricului literar Zenovie Cârlugea, membru al Uniunii Scriitorilor din România, care nota: „Dacă primul volum sta sub semnul idilicului plin de culoare şi istorie, cel de-al doilea s-ar regăsi sub acela al dramaticului factologic şi senzaţionalului imprevizibil. Felul în care diegeza se întreţese cu dialogul şi descrierea, sub semnul <<doricului>>, evocarea unor episoade realizate a-cronologic în economia narativă, prin reveniri şi reîntoarceri în timp, fără a pierde din vedere o anumită cursivitate a textului, precum şi încercarea de a strânge toate apele acestui palpitant scenariu în albia unei viziuni în care literatura şi viaţa se amestecă până la a se confunda – toate acestea propun cititorului un roman antrenant, plin de surprize, scris cu talent şi cu acea învăluirea de umanism, dincolo de care destine memorabile şi epoci revolute îşi joacă, pe învolburatele pânze ale istoriei, adevărata lor dramă.”
Şi cartea a doua se citeşte pe nerăsuflate, ca şi prima. De preferat ar fi să le citiţi pe amândouă. Veţi avea surpriza descoperirii unuia dintre cei mai valoroşi prozatori contemporani ai României.
ION PREDOŞANU
