În mai vechile sale cărţi Radu Cârstoiu e un poet al iubirii, al Cosmosului, al naturii. De aceeaşi manieră îl caracteriza şi Valentin Taşcu, după ce-i scosese, la editura lui, un admirabil volum de poeme, cărora eu le-am zis ontopasteluri: „Radu Cârstoiu dă sensibilului ce-i al intelectului, şi invers.”
În cartea de faţă, scriitorul, medic în viaţa publică, se vădeşte a fi un demn urmaş al lui Tudor Arghezi, şi el generator de literatură pentru copii de superioară factură şi dezlănţuită imaginaţie. Angajat pe un asemenea drum dificil, Radu Cârstoiu dovedeşte că stăpâneşte arta prozodică, schimbând mereu ritmurile, dar neratând rimele. În definitiv, „Lumea lui Floricel” e un paradis, iar fericirea micuţului căţel e domestică; prin urmare, literele, cândva orfice, se lasă subjugate de un îndrăgostit de fabulă, de personificare, de construcţia unui spaţiu epico-liric, în care, invitaţi cu dragoste, copiii se vor lăsa fermecaţi de un vrăjitor care se joacă de-a versurile, dar serios, instructiv-educativ. Ţesută în jurul unui personaj animalier, lumea e un microcosmos, iar Floricel regentul ei mereu recunoscător, curios, inventiv, lacom de-a lua în stăpânire. „Poveştile” sunt emoţionante şi fac să vibreze sufletul ca depozitor al sentimentelor nobile şi fireşti. Stilistic rezolvate ontopastelurile din „Lumea lui Floricel” apelează la metaforă, la neologism fără teamă, la „desenul” după natură. Peste tot mişună fel de fel de vieţuitoare, în procurarea de hrană, în vârtejul unei existenţe imprevizibile, silite de preajmă să facă faţă provocărilor realului. Însă, tot acest real nu se vădeşte a fi, în cele din urmă, decât rodul unui imaginar literar, liric, epic, dramatic debordant. Talentul lui Radu Cârstoiu e congener vocaţiei de-a observa amănuntele care din anodine devin brusc semnificative, iar umorul, zâmbetul ghiduş, râsul pe înfundate îi însoţesc dicteul inconfundabil şi totuşi perfect inteligibil. Micuţii cititori vor sorbi cu nesaţ isprăvile lui Floricel, cu plăcerea evadării într-un univers încântător, cu anotimpuri investigate de autor cu minuţiozitate şi cu înţelepciune… populară.
Ion Popescu-Brădiceni
