În perioada 2-6 aprilie 2012, Andreea Denisa Vlădulescu de la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu, clasa a X-a, vă propune o expoziţie inedită de fotografii intitulată: „Rugăciuni în lemn – Troiţe din zona de Nord a Gorjului”. Expoziţia cuprinde un număr de 24 de fotografii care surprind prin simbolistica şi tipologia subiectului ales: Troiţa ca ipostază a rugăciunii în lemn.
Structuri arhitectonice ale artei ţărăneşti din Gorjul de Nord, amplasate la intersecţiile drumurilor, troiţele de lemn îşi găsesc justificarea în practicile funerare arhaice, devenind ulterior veritabile monumente tradiţionale româneşti. Despre ce semnificaţie au acestea, Denisa ne-a răspuns cu aceeaşi căldură, ca şi în urmă cu două luni, atunci când a realizat prima sa expoziţie de fotografii, despre operele din piatră de la Târgu-Jiu ale lui Constantin Brâncuşi.
Reporter: Cum s-a născut ideea acestei expoziţii şi de ce ai ales titlul „Rugăciuni în lemn”?
Andreea Denisa Vlădulescu: În primul rând ar fi de spus că ideea acestei expoziţii s-a născut în urmă cu mai bine de un an, atunci când am realizat şi prima fotografie a unei troiţe şi am conştientizat ideea ca în timp să reuşesc fotografierea mai multor troiţe de lemn din zona de nord 
a Gorjului. De ce am ales acest subiect, al troiţele? Pentru că aceste structuri arhitectonice religioase potrivit tradiţiei populare sunt amplasate la intersecţiile drumurilor plecând de la credinţa că răscrucea reprezintă un loc slab, bântuit de spirite rele, care ar putea să-i producă omului tot felul de neplăceri. Sunt aşadar troiţele foarte încărcate de semnificaţii, în ciuda unei aparente simplităţi. Legat de cea de-a doua parte a întrebării, ei bine, realizate din lemn şi pentru că invocă divinitatea pentru ocrotirea oamenilor, sunt aceste troiţe asemeni unor „rugăciuni în lemn”, în plus în această lună vom sărbători şi Sfintele Paşti, iar simbolul crucii este unul pregnant.
Rep.: Ai remarcat anumite particularităţi ale acestor „rugăciuni în lemn”, aşa cum le numeşti tu?
Andreea Denisa Vlădulescu: Sigur că da şi aici ne putem referi la motivele decorative ale troiţelor, acestea fiind în general geometrice. Pe faţa principală a crucii, la majoritatea troiţelor de pildă, se află un chenar decorativ care vine să sublinieze forma. Cele mai răspândite motive sunt: frânghia, bagheta şi denticulii (element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentare). În general troiţele poartă decoraţie doar pe faţa principală, cazurile „ronde bosse” fiind mai rare în zona de nord a Gorjului. De asemenea am constatat că predomină numărul troiţelor sculptate, foarte puţine dintre acestea fiind şi pictate.
Rep.: De unde provin troiţele ce alcătuiesc expoziţia ta de fotografii?
Andreea Denisa Vlădulescu: Troiţele provin din localităţi gorjene precum: Bengeşti-Ciocadia, Novaci, Polovragi, Baia de Fier, Lainici, Leleşti, Runcu, Arcani, Hobiţa şi altele, în care pe marginea drumului, aceste „rugăciuni în lemn” sunt prezente într-un număr impresionant. Poate grăbiţi uneori, nu am acordat prea mare atenţie acestor mărturii ale credinţei. Troiţele sunt însă acolo, la marginea drumului, revărsându-şi ocrotirea asupra tuturor celor care trec pe lângă ele, cu băgare sau nebăgare de seamă.
Minodora Sucea
