În coasta Oslei, la contactul dintre munţi şi dealurile subcarpatice oltene, găsim cel mai tânăr oraş gorjean, Tismana. Condiţiile climatice cu influenţe mediteraneene, chiar existenţa unui microclimat în apropiere ce a favorizat dezvoltarea castanului comestibil şi nu în ultimul rând aerul tare şi curat îi conferă urbei caracterul unei veritabile staţiuni.
Localitatea este una dintre cele mai vechi aşezări din judeţul Gorj, fiind menţionată în documente din secolul XV ca târg şi ca reşedinţă a „Bănişorilor de Tismana”. Însă cel mai probabil aceasta era cunoscută mai demult datorită Mănăstirii Tismana aşezată „ca o poliţă prinsă în coasta muntelui” după cum spunea vestitul călător Paul din Alep în anul 1657 când a vizitat-o.
În apropiere, la Topeşti, se află cea mai întinsă rezervaţie de castani comestibili din ţară care se întinde pe o suprafaţă de peste 60 hectare. Asupra prezenţei castanului comestibil în zona Topeşti – Tismana au fost emise de-a lungul timpului mai multe păreri şi ipoteze:
Prima dintre ele susţinută de A. Ionescu consideră prezenţa castanului comestibil pe aceste locuri ca o continuare din era terţiară până în zilele noastre. Într-o a doua ipoteză se presupune că aceştia ar fi fost plantaţi de coloniştii romani în epoca de colonizare a Daciei. În sfârşit într-o a treia ipoteză susţinută de I. Conea se presupune aducerea şi 
plantarea castanului comestibil de către călugării ce au venit din sudul Dunarii pentru întemeierea Mănăstirii Tismana. De aici el s-ar fi răspândit în toate direcţiile, dar a rezistat vremurilor numai pe ’’picioarele de munte’’ formate din roci calcaroase şi favorizat de climatul submediteranean existent aici. În aceste perimetre, temperaturile medii anuale sunt mai ridicate cu 2-3 gr C comparativ cu zonele depresionare, iar luna cea mai rece a 
anului (ianuarie) are pe aceste locuri în proporţie de 80% valori ale temperaturilor medii zilnice pozitive.
Alături de castanul comestibil, în această ambianţă climatică mai creşte alunul turcesc, scrumpia, iedera precum şi liliacul sălbatic ce formează adevărate păduri ,cum ar fi cea de la Ponoare unde se întinde pe o suprafaţă de peste 20 hectare.
Turistic vorbind, zona Tismana dispune de un potenţial apreciabil ce a început să fie valorificat la standardele comunitare. Astfel se pot efectua excursii sau ascensiuni spre creasta Vâlcanului, culoarul Jiu-Cerna, traversarea spre Jiul de Vest ori spre Valea Cernei şi a Motrului. Trebuie doar ca cei ce doresc petrecerea timpului liber pe 
aceste locuri să fie mai atenţi la conservarea ambientului natural şi nu în ultimul rând la aruncarea deşeurilor provenite din diverse activităţi în zonele ori ariile protejate (o să trec în curând pe valea Tismanei să văd cum mai stau treburile cu deşeurile aruncate alandala, nu de puţine ori chiar de localnici. Căci nu cred că vin turiştii cu resturi din construcţii ori moloz în portbagaj şi le aruncă pe marginea râului mai ales că pe acele locuri există chiar nişte panouri de informare cum că ne aflăm într-o arie protejată dacă nu mă înşel unde acest fel de deversări sunt strict interzise).
Amatorii de speologie au la dispoziţie peşterile Gura Plaiului, Cioarei (unde au fost descoperite cele mai vechi urme ale locuirii peşterilor din ţară), Cioaca cu Brebenei şi nu în ultimul rând cavităţile din perimetrul Cloşani- Motru Sec dezvoltate în zona platformei de eroziune carstică Gornoviţa.
Perimetrul Tismana este favorabil şi dezvoltării agroturismului, cea mai ecologică formă de turism datorită lipsei aproape în totalitate a factorilor poluanţi, precum şi a conservării intacte a datinilor şi obiceiurilor populare.
Mugurel Petrescu
