Viaţa din lăuntrul omului este Împărăţia lui Dumnezeu (Luca 17,21), zice Domnul. Întoarce-te şi urmează Mântuitorului din toată inima ta, învăţăm a reflecta asupra bunurilor pământeşti, şi dă-te la cele duhovniceşti, vei vedea împărăţia lui Dumnezeu viind întru tine.
”Că împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie întru Duhul Sfânt”(Rom.14,17); ceia ce nu este dată necredincioşilor. Hristos învăţaţi şi Domnul va veni la tine şi va da ţie mângâierea sa, dacă înlăuntrul tău vei găsi lui locaş vrednic. Toată mărirea şi frumuseţea lui este înlăuntru, şi în ascunsul inimii tale plăcerea lui. Telepatic, Mântuitorul cercetează adeseori pe omul din lăuntru şi vorbeşte lui, şi-l mângâie şi cuvintele lui sunt dulci, mângâierea lui plăcută, şi pacea lui multă şi prieteşugul lui minunat. De suflete credincioase! Grăbeşte a găsi inima ta mirelui acestuia, ca să se îndure a veni şi a locui întru tine, că zisă el: ”De mă iubeşte cineva pe mine cuvântul meu va păzi şi tatăl meu îl va iubi pre el, şi la el vom veni, şi locaş la dânsul vom face (Ioan,14,16). Aşa dar fă loc Mântuitorului şi la toate celelalte închide intrarea. Urmând pe Iisus, eşti bogat şi singur el îţi este de ajuns. El va fi ţie purtător de hrije şi apărător ca să nu mai ai trebuinţă a te nădăjdui spre oameni. Că oamenii se schimbă de grabă şi scapătă îndată; însă Iisus petrece în veac” (Ioan,12,34), şi spijinirea lui e tare până în sfârşit. Spre om, fie el ţie măcar folositor, măcar iubit, nu poate nădăjdui, că este neputincios şi muritor, nici să te întristezi mult pentru că el ţi se împotriveşte şi se scoală asupra-ţi. Că cei ce sunt astăzi cu tine, mâine pot să fie împotriva ta; şi cei ce sunt astăzi împotriva ta, mâine pot să fie cu tine: omul se schimbă ca vântul. Pune toată nădejdea ta în Dumnezeu el să fie frica ta, dragostea ta, el va răspunde pentru tine, şi va face cum va fi mai bine. ”Tu n-ai aici cetate stătătoare” (Eva.13, 14), ori în ce loc vei fi, eşti străin şi cătător; nici nu vei avea vreodată pace, fără numai unindu-te în lăuntru cu Mântuitorul Iisus Hristos. Ce cauţi împrejurul tău? Nu este un loc de repaus pentru tine. Lăcaşul tău este în cer şi pentru aceasta ca în treacăt se cuvine ţie a privi lucrurile pământului. Că toate trec, şi tu împreună cu dânsele. Păzeşte-te de cursa pământeştilor, ca să nu te prinzi şi să peri. Gândul tău să fie la cel preaînalt, şi rugăciunea ta să se îndrepteze neîncetat către Domnul Hristos. Dacă nu poţi înălţa duhul tău la cugetarea cereştilor caută scăpare în patimile lui Iisus Hristos şi petrece lângă sfintele lui răni. Că odată ce vei alerga cu dragoste la preţioasele rane ale Mântuitorului, mare tărie vei simţi în necazuri şi nu-ţi va păsa mult de dispreţul oamenilor, nici nu vei suferi cu greu veninul defăimărilor lor. Prin reflexii telepatice în urmarea Mântuitorului Iisus Hristos, vedem cu ochii minţii şi ai sufletului că şi Iisus în lume a fost dispreţuit de oameni şi în mijlocul celor mai mari batjocuri a fost părăsit de prietenii şi rudeniile sale de suflet şi trup: Iisus Hristos a vrut ca să pătimească şi să fie batjocorit, apoi tu îndrăzneşti a cârti pentru nimica? Nimica nu pătează şi întunecă inima omului atât ca iubirea patimilor trupeşti. Sufletul creştin, dezlipit de lume, n-are decât o dorinţă, atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru cea veşnică. Acea dorinţă e de a fi în urmarea Mântuitorului Iisus Hristos Amin.(Va urma).
Preot iconom Alexandru Eug. Cornoiu
