Acum vreo cincisprezece anişori, regretatul meu văr Vasile Blendea trăgea de mine să particip la naşterea unui fenomen literar – Serile la Brădiceni. Cam neinspirat şi încăpăţânat din fire, din păcate, mi-am văzut de ale mele.
Şi rău am făcut. Acum, peste ani, îmi dau seama ce-am pierdut. Totuşi, faţă de inimosul preşedinte prof. Ionel Nistorescu şi faţă de vicepreşedintele Ion Căpruciu am stimă cât cuprinde. Fără număr, cum se spune în jargonul contemporan. Tulburea situaţie de acum mă îndeamnă să scriu despre nişte impietăţi. Chit că, ferească Dumnezeu, nu voi capul păcătosului ci îndreptarea lui. Indiferent care-ar fi el. Eu sau altul. Numai că, cu riscul de supăra pe cineva, s-a pornit cu extrem de mult entuziasm, cu mult har poetic şi, scuzaţi repetiţia, tot cu extrema de puţină cunoaştere a managementului cultural. Chiar dacă la start, printre fondatori au fost şi profitori, pierduţi pe drum şi intraţi în retragere în general(i). Iar un om priceput într-ale gestionării actului cultural, cum este excepţionalul Viorel Gârbaciu, pe al cărui act, dar ce zic eu act când este vorba chiar de Certificatul său de naştere, scrie născut în comuna Brădiceni şi nu Teleşti! (la acea vreme sat aparţinător fostei plase Brădiceni!). Să mă ierte şi doamna director dr. Olimpia Bratu, de la Biblioteca Judeţeană „Christian Tell”, dar Atelierul Naţional de Poezie SERILE LA BRĂDICENI există. Bun, dar ce-i cu asta? Domnia sa a trimis celui mai influent cotidian Gorjeanul că printre organizatorii: Consiliul Judeţean, Biblioteca Judeţeană „Christian Tell”, şi Centrul pentru Promovarea şi Conservarea Culturii Tradiţionale Gorj, cârmuit de scriitorul Ion Cepoi, s-ar afla şi Fundaţia SERILE LA BRĂDICENI. Nimic mai fals. Şi vă cer încă odată iertare, tuturor. Inclusiv cititorilor. Printre altele, fondatorul şi directorul Atelierului naţional de Poezie SERILE LA BRĂDICENI – distinsul Ion Popescu ot Brădiceni e un om admirabil. Un generos. Şi plin de talente multiple. Poet, critic literar temeinic, filozof, prozator mai nou şi chiar istoric literar, ca să nu mai spun critic de artă, estet şi profesor universitar. Sunt prea multe calităţi şi îndeletniciri pentru un singur OM. Da, om cu O mare. Şi tot este prea puţin. El trebuie luat aşa cum este. A-i căuta defecte ar fi ca şi cum am căuta pete în soare. Iar el este un Soare al Literaturii Române. Şi, evident, al Gorjului. Că Brădiceniului parcă nu-i mai aparţine ori îi este insuficient. Mai nou, nu doar lui, ci bănuiesc că şi altor personalităţi implicate în această superbă manifestare culturală li se pare că ar fi mai bine să rupă complet actualele-fostele SERILE LA BRĂDICENI chiar de Brădiceni. Şi să le ducă la Târgu Jiu. Mâine vor ajunge la Curtişoara. Nu cred că le este locul acolo. Şi-i înţeleg prea bine pe prea pasionatul şi patriotul local prof. Ionel Nistorescu ori pe prea marele sufletist şi poet necăjit – marele baladist Ion Căpruciu. Ultimul a pus nu doar suflet în trecutele Seri la Brădiceni, ci şi implicarea sa materială ori extraordinarele priceperi ale distinsei doamne Titica Căpruciu (scuzaţi cacofonia!) în arta culinară. Ori constat că se şterg prea multe cu buretele economiei de piaţă. SERILE LA BRĂDICENI, ca festival poetic naţional, e deja un copil mare. Şi-l poate înfia oricine. Dar părinţii – adică membri lui fondatori – nu trebuie întrebaţi? Pun şi eu o banală întrebare. Nu dau cu parul!
Ion Predoşanu
