Cartea „Militant fără voie”, apărută la Editura MĂIASTRA – 2010, este scrisă cu mult har şi după o suferinţă cumplită, cu privare de libertate, prin efortul liderului minierilor gorjeni – Eroul Constantin Creţan, fost apropiat al lui Miron Cozma.
Memoriile ediţiei îngrijită de Ileana Creţan reprezintă, prin punerea „oilor negre” pe „câmpurile albe”, crâmpeie din viaţa şi crezul unui om care, măcar din câte am la cunoştinţă până în prezent, e ultimul deţinut politic din România. Să sperăm că este, într-adevăr, ULTIMUL şi de-acum încolo, deşi, cu o putere nu numai năucă şi total incompetentă, ci şi rău-intenţionată, poporul român se poate procopsi cu orice surpriză neplăcută posibilă (şi o, cât de multe sunt posibile!), sub mantia ocrotitoare a unei Europe ce priveşte, pudică, în altă parte.
O putere cu capul mai mult mare decât tare, mai mult oarbă decât proastă, mai mult surdă decât limbută. Ooo, şi ce limbută! Atât de limbută de nu mai are nimeni posibilitatea să scoată un sunet de răul ei.
O putere ce nu mai are răbdare să audă nici măcar un sunet în afara inepţiilor proprii.
O putere care, de exemplu, mai degrabă ar fi rămas la calculul vitezei pumnului prezidenţial decât să conducă destinele educaţiei româneşti contemporane.
O putere care învrăjbeşte frate contra frate. Copil contra părinte. Bugetar contra nebugetar. Civil contra militar. Bolnav contra doctor. Justiţiabil contra judecător. Şi toate astea sub atenta grijă şi îndrumare a însuşi preşedintelui. A însuşi premierului. A însuşi guvernului şi partidului de guvernământ. Toţi au devenit, de douăzeci de ani – dar mai abitir de câţiva ani încoace!, conducători-jucători, jucători de poker nesimţit, pe banii noştri!
O putere din cauza căreia îţi vine să pleci în bejenie! Vin bani buni de pe urma bejeniei minerilor: ba la căpşuni, în Spania, ba iar la spălat vase pe-aiurea, căci Europa cam iese din criză! Banii vin, puterea se bucură: pe de-o parte, nu mai poartă şi grija minerilor, scoşi din abataj precum marinarii traşi pe uscat din cauza jefuirii flotei. Pe de altă parte, dacă vin bani, retezătorii de salarii, sporuri şi alte venituri obţinute prin sudoarea frunţii, iar se bucură: au ce fura, ce azvârli clientelei politice – le creşte nivelul de huzur, într-o ţară în care, la viitoarele alegeri, minerul va fi atât de sărac încât îşi va vinde votul, viitorul şi sufletul pentru o amărâtă de conservă de fasole. Ei, pentru ca o astfel de putere să nu se mai poată lăfăi nemernică în Ţara lui Burebista, şi a lui Decebal, şi a lui Ştefan cel Mare, şi a lui Vlad Ţepeş, şi a lui Minai Viteazul, şi a lui Alexandru Ioan Cuza, a luptat Costantin Creţan. Pentru ca o astfel de putere să nu existe, omul, soţul, tatăl, colegul, prietenul, sindicalistul, consilierul judeţean Constantin Creţan s-a ridicat, cu ani în urmă, în fruntea grupurilor de mineri, alături de Cozma, Beja, Loiş şi mulţi alţii, căci minerul, omul care intră în bezna muntelui fără să mai ştie dacă, sau când, sau cum iese, nu suportă (mai bine zis, în acea vreme NU SUPORTA!) ca, şi atunci când iese la lumină, să fie ţinut tot în întuneric. El, cel care dă lumina ţării ăsteia, este ţinut, de către cei ce se prefac a conduce această ţară, pe post de ciupercă: trăieşte în beznă, e hrănit cu tot felul de gunoaie şi se vinde bine la export! Aceste lucruri nu trebuie să se mai întâmple NICIODATĂ!
Acesta este crezul lui Constantin Creţan, autorul acestei cărţi-document, omul care a trăit în mijlocul istoriei fierbinţi a contemporaneităţii româneşti, ale cărei amănunte, destul de mult timp ţinute sub obroc de către autorităţi, vi le împărtăşeşte şi dumneavoastră, stimaţi cititori!
Vă asigurăm că veţi avea o lectură plăcută, amintindu-vă totodată că, poporul care nu îşi cunoaşte istoria, riscă s-o repete!
Ing. Mihai-Tiberiu GRIGORIU Târgu-Jiu
