În ziua de 23 octombrie a.c., notam în jurnalul meu: „Au îngheţat apele, dar ziua este superbă. Sunt Moşii de toamnă… La Runcu, ziua epigramei, sub zodia lui Jean Cănăvoiu. Cine, oare, va avea onoarea să fie premiat? Apoi, am aflat că unul dintre aceştia ar fi fost scriitorul(criticul literar?) Horea Gârbea pentru volumul „Fratele meu deştept al lui Kalaşnikov”.
Nu ştiu cum a întâmpinat insul în cauză premiul, eu nefiind de faţă, dar trebuie să fi mulţumit cel puţin juriului pentru acest noroc. În ce mă priveşte, numele autorului Kalaşnikovului amintit mi-a revenit, automat, în memorie, din zilele din vara argheziană de la Târgu Cărbuneşti, prezent şi în acele manifestări, mai ales, din paginile revistei „Luceafărul de dimineaţă”, din 16 iunie a.c. Acolo, sub titlul „Osiris veghează”, Horea Gârbea recenzează patru cărţi, acestea fiind: „Calea Târgului” de Ion Horea, „Ochiul lui Osiris” de Mircea Muthu, „Opera filozofică a lui Tudor Vianu” de Petru Vaida şi „Poeţi şi poezie” de Ion Mocioi. Dacă la adresa primilor trei s-a dovedit un recenzent de bun-simţ, făcând referire la „Poeţi şi poezie” a experimentatului autor de gen, dr. Ion Mocioi, limbajul criticului cade, abrupt, ca un bolovan primitiv şi soios peste „moaştele” a doi valoroşi epigramişti gorjeni (şi nu numai), respectiv Ion Cănăvoiu şi Adrian Becherete. Căci scrie acest (S)gârbea: „Un anume Ion Cănăvoiu (1939-1992), de pildă, epigramist lipsit de orice haz, veritabil antitalent care a chinuit hârtia cu aberaţiile lui „mai bine de patru decenii” din scurta sa viaţă, beneficiază totuşi de treizeci de pagini de creştinească pomenire cu mici elogii şi mai ales cu reproducerea unor versuri efectiv sinistre.”
Şi, mai departe: „Aflăm că Societatea Umoriştilor Gorjeni poartă numele lui Adrian Becherete (1925-1983) care stupefiază, în zona recunoscută prin vorba iute mişcătoare, cu lipsa cronică de haz. Epigramele răposatului sunt penibile!”
Şi în acest mod a căzut neobrăzata ghilotină a recenzentului de duzină, dar cu sufletul devastat de ură, asupra a doi epigramişti ai Gorjului şi, desigur, ai ţării. Aşadar, la creştineasca pomenire a excelentului poet şi epigramist Ion Cănăvoiu, a cărui operă s-a bucurat de aprecierile lui Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, Gheorghe Pituţ, Marin Sorescu, Radu Beligan şi altora de acelaşi calibru, a fost premiat scriitorul denigrator al acestuia, un pitecantrop literar, (S)gârbea, demolat, la rândul său, într-o revistă militară pe profil tocmai pentru volumul respectiv!
Se pune întrebarea: ce interese extraliterare au dictat membrilor juriului în cauză să premieze un pseudo-talent literar, bun doar să tragă cu un Kalaşnikov în fantoma unui geniu ca Ion Cănăvoiu, din pomana căruia s-a înfruptat cu atâta nesaţ şi neruşinare?
Dumitru Dănău
