Fiecare dintre noi își dorește să obțină producții cât mai mari și mai bune de la orice cultură agricolă, specie sau categorie de animale. Cei mai mulți cum aud că se află un hibrid sau soi de plante cultivate care a realizat undeva în țară producții mari fac “și pe dracu-n patru” ca să pună mâna pe sămânța respectivă fiind convinși că vor obține neapărat și ei acele rezultate. Nu mare le va fi uimirea să constate că de fapt au alergat cu sacul la pomul lăudat.
Poate că în lan, datorită unor condiții naturale excelente, ceea ce se întâlnesc odată la 10 – 12 ani, au avut o producție mai mult decât mulțumitoare, poate chiar impresionantă cantitativ, dar care după depozitare, și asta nu în cele mai bune condiții, recolta lor minunată a devenit de neutilizat căci, deoarece nu s-a copt complet în mod natural în lan, aceasta s-a alterat și nu de puține ori a fost total compromisă. Te întrebi în acest caz, de fapt ce producție a obținut fermierul? Pe cea cărată din greu acasă, cea care i-a umplut până la refuz pătulul sau pe cea care a putut să o folosească?
Desigur ceea ce a utilizat cu adevărat este ceea ce de fapt a obținut în lan, restul a fost balast, insucces, rezultatul orientării după ureche, auzite, în alegerea soiului potrivit. Știința agricolă românească, și nu numai, a stabilit exact cerințele fiecărui soi și hibrid de plante cultivate față de condițiile de mediu și le-a ierarhizat pe acestea după aceste nevoi.
La porumb, acestea se numesc grupe de maturitate și sunt ierarhizate după Suma Unităților Termice Utile, adică suma gradelor de temperatură rezultate prin scăderea a 10 grade Celsius din temperatura medie a zilelor cuprinse de la semănat la maturizarea plantelor și măsurată la orele 1, 7, 13 și 19. Cifra astfel obținută se cheamă că este Potențialul Caloric Zilnic al Zonei și dacă este mai mare de 30 sau mai mic de 10 grade Celsius se înregistrează aceste cifre și nu cele reieșite din calcul. Datele se obțin de la Stațiile Meteo în a căror rază de activitate se află teritoriul în cauză.
În funcție de această sumă se procedează la alegerea grupei F A O potrivită pentru zonă și în cadrul ei hibrizii în funcție și de alte criterii. Redăm în continuare clasificarea hibrizilor de porumb în grupele de maturitate F A O unde S U T U = Suma Unităților Termice Utile. F A O este Organizația Mondială pentru Agricultură și Alimentație, Food and Agricultural Organization, autoritatea mondială în domeniu. Aceste grupe sunt general valabile și este bine să ținem și noi cont de acestea dacă dorin să nu aruncăm banii și munca “pe apa Sâmbetei”.
În Gorj Suma Unităților Termice Utile pe durata vegetației porumbului este de 1.300 – 1.340 grade Celsius și ca atare fermierii trebuie să aleagă pentru cultură hibrizi de porumb din grupele 200 și 300, ceea ce nu este greu, deoarece la toți hibrizii românești după inițialele hibridului urmează un număr de trei cifre care arată exact grupa sa de maturitate. La alegerea hibridului mai trebuie ținut cont și de regimul de cultură (irigat sau neirigat), de rezistența la frângere, de sensibilitatea la erbicidele hormonale (de tip Icedin etc), de viteza de creștere în prima parte a vegetației căci, aceaste ne arată capacitatea hibridului de a lupta cu buruienile în acaeastă fază, de modul de recoltare (în boabe sau în știuleți), de destinația producției, pentru mămăligă, pentru ulei, pentru spirt, pentru amidon, pentru floricele, pentru fiert, pentru hrana porcilor, pentru păsări, pentru vaci de lapte sau la îngrășat, pentru însilozare etc, etc, etc. Un alt indicator util în alegerea corectă a hibrizilor de porumb este și Cold Testul, care ne arată capacitatea soiului de a lupta cu temperaturile mai reduse în primele zile după semănat și răsărire, ceea ce ne indică faptul că putem sau nu să semănăm la începutul sau mai în interiorul perioadei optime de semănat a culturii. Dacă un hibrid are un mare potențial de producție și este și din grupa de maturitate specifică zonei noastre, dar solicită o fertilizare abundentă, însă noi nu ne permitem financiar acest lucru este cu mult mai util să alegem un alt hibrid, cu un potențial productiv chiar mai mic, dar și cu pretenții agrotehnice mai reduse pe care totuși ni le permitem. Este contraindicat a se utiliza pentru producția de boabe a seminței din cultura anilor anteriori deoarece la hibrizi (valabil pentru orice cultură care are hibrizi) fenomenul heterozis, adică producție foarte mare, scade cam cu 20% în anul următor de cultură și apoi cu cca 10% anual, astfel că după 4 – 5 ani acesta nu numai că dispare, dar și plantele degenerează și practic nu mai sunt bune de luat în cultură. O excepție totuși se face pentru culturile de porumb siloz la care se poate utiliza la semănat sămânță din F1, adică din primul an de cultură. La amplasarea culturii trebuie ținut cont de faptul că polenizarea porumbului este anemofilă, adică se face prin vânt, și impurificarea hibridului se poate face ușor de către o altă cultură de porumb aflată la mai puțin de 300 m distanță. Acest lucru trebuie avut în vedere la cultivarea porumbului pentru floricele, a celui zaharat (porumb de fiert sau pentru murat) sau a celui pentru ulei, unde boabele trebuie să aibă un embrion cât mai mare deoarece din acesta se extrage uleiul. Cereți furnizorului dumneavoastră de semințe informații detaliate despre hibrizii de porumb pe care vi-i oferă și alegeți în cunoștiință de cauză. Ar trebui să preferați semințele produse în condiții de climă și sol similare cu cele din zona dumneavoastră. Aș recomanda Stațiunile de Cercetare Șimnic din Dolj, Albota din Argeș, Turda din Cluj, Podul Iloaiei din Moldova și altele amplasate în zone de deal sau submontane, căci în aceste locuri condițiile de mediu sunt apropiate de cele ale Gorjului. Pentru un succes sigur în această problemă, apelați la specialiștii Camerei Agricole din zona dumneavoastră, ei vă pot sfătui autorizat.
Ing. Ion Velici
