Acum 140 de ani, Gheorghe şi Aniţa Ciobanu se bucurau de venirea pe lume a unui fiu. Actul de naştere – înregistrat în “anul 1869, luna august, ziua 17, ora nouă dimineaţa” – consemna numele pruncului – “Ciobanu Ioan, de secs bărbătesc, născut alaltăieri în comuna Godineşti, la casa părinţilor săi din strada Ciobăneşti no 59”. Născut “alaltăieri”, înseamnă la 15 august, în zi de mare praznic. La vârsta de zece ani, copilul a rămas orfan de ambii părinţi. Actele lor de deces, înregistrate în 1879, la 26 ianuarie pentru tată şi la 24 iulie pentru mamă, menţionau trecerea lor la cele veşnice tot “alaltăieri”. Lăsat în grija unei bunici bătrâne, Ion a plecat din Godineşti la Craiova, la procopseală.
A fost mai întâi ucenic şi calfă la un cojocar, apoi băiat de prăvălie la magazinul “La Steaua Colorată”, de pe strada Madona Dudu nr. 23. Ajuns prim-vânzător la acel magazin, a putut să-l ocrotească pe tânărul Costache Brâncuşi, sosit la începutul anilor 90 la bodega-băcănie Zamfirescu, de la nr. 19 de pe aceeaşi stradă. Între cei doi gorjeni cu destine asemănătoare s-a legat o frumoasă prietenie. Ion a fost printre cei care l-au îndemnat pe tânăr să pornească pe un nou drum. L-a găzduit pe Costache, până ce a fost primit la internat, l-a sfătuit şi îndrumat, ca un frate mai mare. În măsura posibilităţilor l-a ajutat şi când a plecat la Bucureşti, la Belle-Arte, fiindu-i chiar procurist.
În 1902, proaspătul absolvent Constantin a fost din nou găzduit de Ion, în locuinţa din strada Madona Dudu nr. 23. În semn de recunoştinţă, i-a realizat un frumos bust din gips, a cărui perfectă asemănare cu modelul este vizibilă prin compararea cu o fotografie de epocă. Artistul şi-a revăzut lucrarea cu ocazia vizitelor în ţară, în 1914, 1922 şi 1937. Şi-a amintit cât s-a bucurat când i-a “ghicit” privirea.
La majorat, în 1990, Ion şi-a schimbat numele, din Ciobanu în Georgescu-Gorjan – fiul lui Gheorghe din Gorj. Bustul lui Ion Georgescu-Gorjan, cea mai veche lucrare după model existentă în ţară, se află în prezent în sala “Brâncuşi” de la Muzeul Naţional de Artă al României.
Fiul lui Ion, inginerul Ştefan Georgescu-Gorjan, s-a bucurat de încrederea artistului, datorită prieteniei acestuia pentru tatăl său. Ca autor al concepţiei tehnice a Coloanei fără sfârşit de la Târgu-Jiu, inginerul se va strădui să lase mărturii menite să asigure dăinuirea monumentului.
Ion şi Ştefan îşi dorm somnul de veci la cimitirul Bellu, nu departe de copia minunatei “Rugăciuni” brâncuşiene. Ion a trecut în lumea drepţilor la 12 septembrie 1951, Ştefan la 5 martie 1985.
În prezent, am rămas singura purtătoare a numelui Georgescu-Gorjan, creat de bunicul meu, Ion. La a 140-a aniversare a naşterii sale, socotesc o datorie de onoare să aduc în memoria gorjenilor personalitatea unui prieten al lui Brâncuşi, imortalizat de sculptor pentru vecie.
Sorana GEORGESCU-GORJAN
