Pătrunși de febra electorală care, la noi, este perpetuă, se pare că distinșii guvernanți au lăsat la urmă o mare problemă, siguranța cetățeanului. De ani și ani, în afară de pensii și salarii n-am auzit o vorbă despre criminalitatea mereu crescândă și periculoasă care a indus spaimă și panică generalizată în populație. Tot omul, până și elevul din școala primară poartă cuțitul la el, în stradă, dacă te-mpiedici din greșeală de cineva, riști pumni care te lasă lat, iar dacă „se-mpiedică” el de tine, rămâi fără portofel sau lanțul de la gât, bancomatele sar în aer cu pereți cu tot, „mascații” intră în casă peste tine și te jefuiesc, iar dacă te împotrivești îți iau și gâtul, spargerile de locuințe au speriat localitățile și, mai ales, cartierele rezidențiale.
În practica noastră anticriminală foloseam o evidență a modului de operare a infractorilor pe genuri de infracțiuni care ne ușura munca. Pentru fiecare caz întocmeam fișa modului de operare și o țineam în clasorul FMO. Spărgătorii de magazine prin tavan, prin tăierea vitrinei, forțarea încuietorilor etc. erau cunoscuți și mai ușor de identificat explorând evidența FMO.
Acum mijloacele tehnice au evoluat, computerul bine alimentat, oferă informații rapide și mult mai complete, dar nici infractorii n-au rămas în urmă. Au găsit metode ingenioase prin care derutează anchetatorii, îi pun pe piste false și sunt greu de identificat. Ba au găsit metode ingenioase și de a scăpa de răspunderea penală în cazul în care au fost prinși.
Scriam în urmă cu ceva [1] timp despre prescripția răspunderii penale și mă întrebam dacă aceasta este doar mijlocul procedural prin care se închid dosare sau este o corupție mascată. Cifrele prezentate atunci și rezonanța dosarelor clasate prin prescripție, clasarea altor dosare simple în care urmărirea penală putea fi terminată în cel mult o săptămână, conduceau răspunsul către a doua parte a întrebării, respectiv, prescripția răspunderii penale a devenit cea mai facilă metodă de mascare a corupției.
Zău că merge! Cine ne poate acuza, că doar clasarea dosarului prin prescripție este un mijloc legal, nimeni nu te întreabă de ce nu lucrezi în dosar, de ce-l ții în sertar până la prescripție, de ce ai primit leafă dacă tot nu lucrezi în dosare și nici care este interesul ascuns pe caz? Dă-nainte cu tupeu!
Și, dacă atunci arătam că anul 2023 a golit instanțele de dosare de corupție, că s-au clasat câteva mii de dosare prin prescripție, iată că și în anul 2024 au fost clasate prin prescripție 3534 de dosare. În total, în perioada 26 mai 2022 – 29 decembrie 2024, pe rolul instanțelor din întreaga țară au fost închise urmare a intervenției prescripției un număr de 10.170 de dosare penale, potrivit ReJust.ro, portalul de jurisprudență al CSM.
Ce înseamnă pentru societate această „operă”, această măreață realizare a justiției române? Când pronunț justiție, mă refer întreg ansamblul de instituții care concură la înfăptuirea justiției, parchet și instanțele judecătorești, poliție și alte organe speciale împuternicite prin lege să constate infracțiuni.
Răspuns: înseamnă peste 10.000 de infractori nepedepsiți pentru faptele lor, înseamnă un îndemn, o încurajare a lor de a comite alte infracțiuni. Am eu oamenii mei care mă scapă! Același îndemn pentru complicii, tăinuitorii și prietenii lor care, din varii motive, nu au fost implicați în dosarele prescrise, înseamnă cel puțin doi/dosar slujbași ai statului, cel de la urmărirea penală și procurorul de caz, care nu și-au făcut datoria, iar dacă dosarul a fost promovat în instanță, încă cel puțin un judecător, în total 30.000 de vinovați pentru „nevinovăția” celor 10.000 de infractori.
Mult, mult de tot, grav,strigător la cer!
În cei peste 35 de ani cât am fost polițist și încă mulți alții ca dascăl la facultate și avocat, nu am aflat de o așa stare de lucruri. Nu cunosc cazuri în care să se fi stins o cauză penală prin prescripție, când eram polițist. Poate vreun AN, dar, în cele câteva organe de poliție prin care am lucrat, nu am avut nici de astea. Existau termene pentru soluționarea urmăririi penale, existau termene scurte în faza de judecată, exista răspundere profesională, exista control, iar prescripția, ca instituție juridică, aproape că nu-și avea justificare.
Oare toți acești 30.000 de făptuitori de justiție, nu au șefi care să-i pună la treabă, să-i controleze, să-i sancționeze pe cei care nu-și îndeplinesc atribuțiile de serviciu? Nu mai există comandanți în poliție, procurori șefi, președinți de instanțe judecătorești, inspecție judiciară etc.? Nu mai există instituții care să cerceteze ce se ascunde sub această mască a clasării prin prescripție?
Câteva cuvinte despre cele 3534 de dosare clasate astfel în 2024. Iată structura lor:
Infracțiuni de corupție (Legea 78/2000) – 74 de dosare
Abuzul în serviciu – 32 de dosare
Luare de mită – 12 dosare
Delapidarea – 200 de dosare
Evaziunea fiscală – 419 dosare
Fals în înscrisuri sub semnătură privată – 78 de dosare
Fals intelectual – 29 de dosare
Înșelăciunea – 572 de dosare
Tentativă de omor – 21 de dosare
Ucidere din culpă – 66 de dosare
Violare de domiciliu – 100 de dosare
Constituirea unui grup infracțional organizat – 57 de dosare
Traficul de droguri – 6 dosare
Tâlhăria calificată – 30 de dosare
Traficul de persoane și traficul de minori – 5 dosare
Lovirea sau alte violențe – 2.296 de dosare
Conducerea unui vehicul fără permis – 1.165 de dosare
Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe – 536 de dosare.
Portalul CSM nu oferă date cu privire la infracțiunile de viol, act sexual cu un minor, incest, pornografie infantilă sau agresiune sexuală, pe motiv că protejează identitatea victimelor. Drept urmare, numărul violatorilor sau al pedofililor scăpați prin prescripție este necunoscut. De asemenea, site-ul ReJust.ro a secretizat orice rezultat pentru infracțiuni precum atentat contra unei colectivități, spionaj, complot, trădare sau acțiuni ostile contra statului. Datele din aceste dosare nu sunt publice nici măcar la nivel statistic.
Prin urmare, au fost clasate 74 dosare privind infracțiuni de corupție, alte 12 cu luare de mită, 32 privind abuzul în serviciu, toate infracțiuni de mare pericol pentru care legea penală prevede pedepse mari.
De ce „au fost iertați”? Ce metode au găsit ei ca să scape de răspunderea penală? Răspuns: sunt personalități importante, oameni politici indispensabili, miniștri foarte deștepți, parlamentari, președinți de consilii județene, regi ai asfaltului, nume grele precum Darius Vâlcov fost ministru al finanțelor, Elena Udrea – ministru, Sorin Blejnar – fostul șef al ANAF, Șerban Pop – fostul vicepreședinte al ANAF condamnat pe fond la 13 ani de pușcărie pentru o mită de 2,5 milioane de euro, Crinuța Dumitrean – fosta șefă a Autorității pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), Bogdan Olteanu, fostul președinte al Camerei Deputaților, Aristotel Căncescu etc.
Mircea Cosma, tatăl, fost șef al CJ Prahova și Vlad Cosma, fiul, fost deputat PSD au scăpat definitiv de închisoare, pe data de 18 ianuarie 2024, în dosarul de corupţie în care au fost iniţial condamnaţi la 8, respectiv 5 ani de închisoare cu executare. Mircea Cosma era acuzat de 5 infracțiuni de luare de mită și 3 infracțiuni de abuz în serviciu, iar fiul său era acuzat de 3 fapte de trafic de influență. Instanța le-a confiscat, în schimb, 10 milioane de lei. Dosarele din 2024 închise prin prescripție. Au plătit, au scăpat. Dar, oare numai atât au plătit?
Hai să admitem că aceștia dispuneau de o protecție solidă la nivel înalt încât să-i fi speriat pe judecători care, de frică, au ținut dosarul la sertar, dar cum justifică procurorii, judecătorii, aici poliția nu pare a fi vinovată, care au clasat prin prescripție 21 dosare privind tentative de omor, 5 dosare cu traficul de persoane și traficul de minori și 30 de dosare cu tâlhărie calificată, infracțiuni grave săvârșite cu violență pentru care pedepsele prevăzute de lege trec de 10 ani? Să lași liberi 30 de tâlhari timp de 10 ani, cât este termenul de prescripție, apoi să-i speli de păcate ca și cum nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase, este crimă sadea. Păi tâlharul are în sânge furtul, și nu oricum, el jefuiește, omoară. Oare câte tâlhării au mai comis ei în toți acești ani? Nici-una, ni se va răspunde, că nu ne-au mai dat de lucru. Fals domnilor! Umblați la dosarele cu autori necunoscuți și-i găsiți pe-acolo. Tâlharul, hoțul nu-i obligat să rămână la locul comiterii faptei ca șoferul care a comis o infracțiune. Ba, să mai sune și la 112: alo!, am spart o locuință, am jefuit…, veniți și mă arestați!
Pe infractorii ăștia, deosebit de periculoși, cine i-a mai protejat? Aici tot frica a fost cauza? Păi, dacă ți-e frică de meserie, te lași de ea, nene!
Sau, cum se justifică clasarea prin prescripție a unor infracțiuni pentru care urmărirea penală se putea termina în una-două săptămâni? Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe – 536 de dosare, conducerea unui vehicul fără permis – 1.165 de dosare? Să ți-i la sertar cinci ani un dosar pentru care în afara unui proces verbal de constatare flagrantă a infracțiunii și o adresă de la „evidență permise auto” care să confirme că individul nu posedă permis de conducere auto, nu se justifică decât dacă există un interes meschin. Care este interesul și cu cât costă, e de datoria DNA să stabilească.
Doctrina este unanimă în a defini pedeapsa penală ca fiind reacția legiuitorului împotriva unor atingeri aduse valorilor fundamentale și care, obiectiv, ar putea să se repete. Scopul pedepsei penale este să împiedice săvârșirea de noi fapte periculoase pentru societate, de a-l educa pe infractor, dar și, prin exemplaritate, pe acei indivizi tentați să săvârșească fapte penale. De când e lumea, pentru încălcarea legii s-au aplicat pedepse. „Punitur et ne pecetur” afirma anticul Platon, pedeapsa trebuie orientată către un scop juridic și filozofic al aplicării care este prevenirea săvârșirii altor crime în viitor.
Cum răspunde justiția română acestor imperative? Cu peste 10.000 de suspecți/inculpați pe care, în cca. doi ani, îi absolvă de răspunderea penală, îi scapă bine-mersi de pedeapsă, ba mai mult, au și cazierul judiciar nepătat. Mai ceva ca decât amnistia. N-am aflat până acum că organele de justiție pot emite legi de amnistiere!
Da, stați că nu-i de ajuns! Prin amnistia astfel dispusă, infractorului spălat de păcate i se cere iertare și, în plus, este plătit regește, de către cine?, de către noi, contribuabili, căci bugetul statului este construit din taxe și impozite.
Ex: Ganea Corina Eugenia Jianu – judecătoarea constănțeană scăpată prin prescripție de o pedeapsă de 7 ani de pușcărie pentru abuz în serviciu a fost repusă în funcție și va primi salariile din perioada în care a fost judecată (din 2015 până în 2023), precum și o pensie specială la sfârșit de carieră. Doi judecători acuzați de luare de mită trebuie să primească fiecare câte un milion de euro, salarii din urmă, după ce faptele s-au prescris. Consiliul Superior al Magistraturii a dispus că ei trebuie să se reîntoarcă la serviciu și să primească drepturile salariale din 2015 și până în prezent. Sau, cu nici o lună în urmă, Guvernul a aprobat (Hot 1577/12.12.2024) alocarea din Fondul de rezervă a sumei de peste 3,13 milioane lei (peste 620.000 de euro) pentru plata salariilor restante ale unui procuror repus în funcție de Parchetul Tribunalului Suceava, după suspendarea activității acestuia în perioada 30 iunie 2014-25 aprilie 2023, respectiv 44.000 euro/lună. Mamăă, și ce salarii!
Alo, domnule Prim Ministru, vezi de ce urlă în stradă „nesimțiții de rezerviști militari”! Pentru noi nu s-au găsit doi lei în vederea actualizării prevăzute de lege. Noi nu clasam dosarele prin prescripție, stimabile domn, noi prindeam hoții și-i arestam !
Concluzia este nu doar că nu se muncește, că cei care concură la înfăptuire justiției nu numai că nu-și fac datoria, dimpotrivă, acționează contra justiției. Dirijează dosarele către prescripție din comoditate, din interes, din …, dar mai bine tac. A devenit clasarea prin prescripție un mod de operare? Las cititorii ziarului să vorbească. Îi las pe cei îndrituiți prin lege să cerceteze dacă în fiecare caz s-a ajuns la prescripție din cauze justificabile sau, cum spuneam, este vorba de corupție mascată.
General ® I. Staicu
Doctor în drept
[1] Vezi Gorjeanul/18.dec 2023, Novăceanul nr 124/2023.
