Într-o lume bulversată de patima necredinţei şi a mistificării Adevărului, numai Naşterea şi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos rămân marile taine ale existenţei vieţii pe acest pământ, pentru că momentul de a ne bucura de lumină este umbrit de rătăcirile minţii omeneşti, din moment ce Dumnezeu este înlăuntrul nostru, iar, dorinţa de a-L vedea în afara noastră este mai mult o îndepărtare de Dumnezeu-Adevărul vieţii şi al renaşterii spirituale! În ziua în care se sărbătorește Crăciunul cu conștiința sinceră, liberă de orice aspect păgân, să fim încredinţaţi că Domnul va suporta cu plăcere această descumpănire a păcatului şi a îndoielii, în ciuda faptului, că pentru această mare Sărbătoare nu există nici o abatere calendaristică, dacă Domnul are dreptul de a exista şi nu este cu nimic dubitabil, dacă la 25 decembrie ne gândim în mod deosebit la Nașterea lui Hristos, fiindcă, de fapt, aceasta ar trebui s-o facem zilnic, dar, nimeni nu se îndoieşte de faptul că trăim în miezul unei Taine de nepărtuns şi nimeni să nu-și închipuie că în privința aceasta este o poruncă de la Dumnezeu să cuprindem cu mintea noastră infinitul sau că o astfel de sărbătoare este deosebit de plăcută Domnului. Este mult Adevăr în Taina tainelor, dacă ne închipuim că aceasă sărbătoare are ceva care face ca timpurile şi vremurile trecute să se comprime în absolutul meditaţiei biblice!
Dumnezeu Tatăl a zis: ,,Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut”!
Ȋn afară de Sfânta Ȋnviere a Domnului, nici o altă Sărbătoare nu e mai mare, mai uimitoare, mai presus de fire şi de ȋnţelegerea omenească, dar pe deplin şi dumnezeieşte primită de inimile noastre, pline de credinţă şi receptive la iubirea nemărginită a lui Dumnezeu, decât Sfânta Naştere a lui Hristos, pentru că Naşterea Domnului este ȋn mod evident un eveniment istoric de netăgăduit, mai ales că Dumnezeu Tatăl a zis: ,,Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut”, sau: ,,Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu” (Evrei 1:5). De aceea, relaţia dintre Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul s-a păstrat şi după ȋntrupare, exact cum ȋn termeni omeneşti ar fi relaţia dintre Gând şi Cuvânt, Domnul nostru Iisus Hristos, rămânând pentru veşnicie Fiu al lui Dumnezeu întru putere, după Duhul sfinţeniei, prin învierea Lui din morţi, adică, un ipostas Atotputernic din Sfânta Treime, Care a fost totodată persoană umană! Da, oameni buni, constituie o Taină modul cum această Fiinţă Născută din Maica Domnului a fost 100% fire dumnezeiască şi 100% fire omenească, alcătuire desluşit lămurită de către Sfântul Sinod de la Niceea ȋn anul 325 când a formulat rugăciunea «Crezului», pentru că Noua Fiinţă a luat numele Iisus Hristos şi pentru că a fost «uns» de Sfânta Treime pentru a ȋntruni cele două firi ale Dumnezeului ȋntrupat. Deci, Hristos Domnul poartă şi numele Iisus, fiind Mântuitorul nostru, pentru că ȋnomenirea a avut un scop bine precizat, acela de răscumpărare din păcat a lumii noastre umane prin lucrarea Crucii şi a Ȋnvierii. Mai trebuie făcută precizarea că scutecele ȋn care trupul Său, nou-născut, a fost ȋnfăşat la ȋnceputul vieţii Sale pământeşti (Luca 2:7) corespund fâşiilor imaculate de pânză care au rămas ȋn mormântul Său după Ȋnviere, la sfârşitul şederii Sale pe pământ (Ioan 20:5-7). Naşterea Domnului Iisus Hristos , ca şi alegerea Sfintei Fecioare Maria, au fost pregătite cu grijă de Dumnezeu vreme ȋndelungată şi vestite de prooroci care au educat seminţia umană de-a lungul secolelor, deoarece, ei au prevestit totul despre Iisus, de la Naştere, până la Patimile pe Sfânta Cruce, ca să nu mai vorbim despre scrisoarea lui Pilat din Pont către împăratul Tiberius, în care este descris cu amănunte un Iisus Hristos îndumnezeit care transcende firea omenească!
„Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel…”!
Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos este cu atât mai ȋnfricoşătoare ca Taină, mai uimitoare pentru minte şi mai cutremurătoare pentru inimă, cu cât ne dăm mai bine seama că eternul s-a croit după timpul trecător, după veacul efemer, că Stăpânul Atotputernic al lumii a devenit dependent de părinţi şi ceilalţi semeni umani, suferind ca toţi oamenii. Este o Taină şi faptul că pe Dumnezeu, nimeni nu L-a văzut vreodată, ci, Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut (Ioan 1:14,18). De multe ori, numai ucenicii Săi L-au putut vedea, auzi, pipăi pe Ȋnsuşi Dumnezeu, sub forma Sa de ȋntrupare şi au putut mărturisi despre El, iar: «Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii, şi Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă! Ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos» (1 Ioan:1-3). Istoria consemnează faptul că mulţi creştini, mulţi oameni mari s-au născut în lume, dar nici unul n-a fost proorocit, aşa cum a fost proorocit Iisus Hristos! Cu cel puţin o mie cinci sute de ani înainte de a Se Naşte, El a fost proorocit, iar, «proorocie» înseamnă mai înainte vedere, deci, El a fost văzut mai înainte de anumiţi oameni luminaţi de Dumnezeu, care au ţinut trează în poporul ales, de-a lungul veacurilor, credinţa şi nădejdea venirii Lui şi aceasta este cea dintâi minune din Taina vieţii Sale! Fiecare dintre ei, Proorocii anunţă Naşterea lui din Fecioară: «Iată, zice Isaia (7, 14) Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şt vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu» (reluat de Sf. Ap Matei (1, 23). Prorocii vestesc timpul venirii Lui şi vestesc şi locul Naşterii Lui, Betleemul: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei” (Miheia 5,1). Ei spun foarte limpede că El se va naşte din neamul împăratului şi Proorocului David şi că se va numi nazarinean. Că El, Iisus Mântuitorul, va fi prooroc, arhiereu şi împărat! El va fi mijlocitorul unui nou legământ, al unui nou aşezământ sau nou testament: „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu şi va găti calea înaintea feţei Mele şi va veni îndată în templul Său Domnul pe Care îl căutaţi şi îngerul legământului pe Care voi îl doriţi. Iată, vine”! El este numit Mesia, Hristos, Mântuitorul, Sfântul Sfinţilor, Fiul Omului, piatra cea din capul unghiului, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat, Care va grăi în pilde şi va face minuni, deci: «El Însuşi, Domnul, va veni şi ne va mântui! Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi urechile celor surzi vor auzi! Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor», căci, El este Pruncul Născut din Fecioară, Care, deşi nevinovat și fără de păcat, blând şi iubitor, va fi totuşi dispreţuit şi prigonit, va intra sărbătoreşte în Ierusalim călare pe asin, dar va fi apoi vândut cu treizeci de arginţi şi cu banii aceştia se va cumpăra ţarina olarului. Va suferi până la moarte, va fi bătut, pălmuit şi scuipat, va tăcea în faţa prigonitorilor, care aduc împotriva Lui martori mincinoşi, va fi batjocorit, va fi răstignit, va fi adăpat cu oţet şi cu fiere şi socotit cu făcătorii de rele, hainele Lui vor fi împărţite şi cămaşa Lui va fi trasă la sorţi, va fi îngropat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui (Isaia 53, 3-9). La Naşterea Fiului Lui Dumnezeu, dincolo de faptul că Anul şi Ziua Naşterii Domnului Iisus Hristos este o Taină, Iisus Hristos Va Învia şi va şedea de-a dreapta Tatălui, ca Dumnezeu adevărat, iar, Împărăţia Lui nu va avea sfârşit! CRĂCIUN FERICIT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
