La mai puţin de o săptămână până la Naşterea Domnului, vom supune analizei o problemă care devine tot mai actuală şi mai acută prin temeinicia ei, deoarece, trebuie să spunem că atunci când simbolistica trupească, oarecum exterioară şi legată de lumea concretă, nu mai exprimă viaţa interioară a duhului sfânt, putem spune că sfinţenia trupului se alterează, aşa cum împărăţiile şi civilizaţiile se prăbuşesc la un moment dat, antrenând în căderea lor, toate formele de viaţă pe care le-au avut supuşii, cât şi diriguitorii lor, ca un fundament al viziunii lor labirintice, bazată pe o cunoaştere logic argumentată! De aceea, devine indispensabilă de acum înainte o nouă simbolistică ce va exprima o stare de spirit diferită, o stare organic nouă, care va corespunde realităţii interioare prin care labirintul cunoaşterii logice se regăseşte în Taina Naşterii Domnului. Oricum, structura lumii materiale poate îmbătrâni, se poate ofili şi învechi, în timp ce duhul sfinţeniei se poate detaşa de aspectele lumii concrete şi de căile care rătăcesc în labirintul păcatului! În acest caz, stingerea ca o lumânare a duhului, păcatul împotriva Sfântului Duh se manifestă prin dorinţa de a salva, oricât ar costa de mult, trupul descompus al omului şi al lumii materiale, căruia i-a fost îndepărtat duhul sfinţeniei. Viaţa spirituală refuză să fie înlănţuită trupului natural, pentru că infinita sa realitate, nu se manifestă în întregime în lumea istorică, în care pre¬zenţa nu este niciodată decât simbolică, aşa cum apare labirintul cunoaşterii în Taina Sfântă a Naşterii Domnului.
Pentru a înţelege Naşterea Pruncului Iisus Hristos!
Prin harul proniei divine se naşte o altă concepţie despre lume, care exprimă na¬tura dinamică ş inconfundabilă a trăiniciei spiritului, cea care întrevede pretutindeni în lume semnele şi simbolurile altei lumi, cea care percepe divinul, dincolo de tot ceea ce are sfârşit şi este trecător ca o Taină în infinit. Nimic din ceea ce este relativ şi trecător nu este apreciat ca o naştere în absolut şi ca un permanent simbol al sărbătorii petrecute în colinde şi în simbolistica înnoirii! O astfel de percepţie simbolică mută centrul de greutate al vieţii într-o altă lume, una spirituală, di¬namică şi infinită care ajunge şi refuză să vadă ultimele realităţi în trupul natural al naşterii omului. Această aspiraţie către infinit dezvăluie imensitatea, misterul şi Taina lumii divine şi spirituale care nu admite decât o cunoaştere simbolică a tot ceea ce se sfârşeşte în mod natural. Pentru a înţelege Naşterea Pruncului Iisus Hristos, orice minte smerită acceptă şi pretinde o sfinţire a vieţii naturale şi istorice, dar aceasta trebuie să fie simbolică prin conotaţia labirintului! Cu siguranţă, această sfinţire nu poate venera exstenţa lumii ca pe o realitate absolută şi sacră, ce închide în ea plenitudinea şi infinitatea divinului, chiar dacă toată viaţa spiritual creatoare a umanităţii şi toată dinamica vie a creştinismului sunt legate de Naşterea Domnului! Toată existenţa Bisericii lui Hristos a fost şi va fi un mit creat în istorie, un simbolism realist al structurii labirintului, care exprimă şi întrupează dinamica spiritului! Viaţa şi duhul sfânt nu au fost intense şi puternice în Biserică, decât în măsura în care s-au putut împlini o serie de procese de creare de mituri, această intarsiere a simbolurilor din ce în ce mai bogate în formă şi conţinut. Dogmele Bisericii, cultul său, tradiţiile sale, viaţa sfin¬ţilor şi asceţilor ei, toate la un loc şi fiecare în parte, vestesc despre dinamismul spiritului viu şi în continuă mişcare, în primenirea duhului sfânt! Cu toate acestea, obiceiurile sale tradiţionale, supunerea vieţii omeneşti numai dominaţiei şi stăpânirii cezarilor lumeşti a consolidat cristalizarea sistemelor teologice, prin autoritatea canoanelor dogmatice care au fost proclamate ca o lege absolută, pentru conturarea unui trup sacru şi nestricăcios, prin texte care au dat naştere unei închistări a spiritului în Biserică, dar, şi unei stingeri spirituale, unei opriri a dinamismului unei vieţi ce nu era decât reflectarea energiei creatoare a generaţiilor anterioare puternic ancorate şi implicate în Taina Sfântă a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos!
Întruparea Lui Dumnezeu, venirea Fiului lui Dumnezeu în această lume!
Să fim bine înţeleşi, tocmai labirintul cunoaşterii logice din Taina Sfântă a Naşterii Domnului a consolidat concepţia simbolică despre lume şi sfinţenia care ne indică dru¬mul vieţii spirituale, singura ce face posibilă continui¬tatea procesului de creare a miturilor, asigurând continuitatea vieţii tradiţionale prin care se leagă trecutul cu viitorul. Prin înţelegerea prezentului, simbolistica labirintului deschide viziunea infinitului în finit, prin ceea ce înseamnă imaginea văzută a lucrurilor nevăzute şi misterioase. În acest fel, simbolul Naşterii Domnului devine o expresie a infinitului atemporal, chiar prin natura lui, pentru că nu subordonează infinitul finitului, ci, face transparent finitul şi permite să se distingă de infinitul îndumnezeit! Între aceste două dimensiuni inconfundabile şi luate mereu ca repere ale cunoaşterii, între trupuri şi suflete, va fi o contrarietate, iar spiritul nu va mai fi nici cu omul muritor şi păcătos, nici cu latura divină, deoarece, el nu admite să se nască absolutul din relativ! Da, spiritul este infinit, suflă unde vrea şi îşi transformă simbolistica labirintică după dinamis¬mul vieţii spirituale, fiindcă, prin natura sa, sufletul este dinamic, nu poate admite subordonarea statică şi încremenită în dimensiuni materiale şi nu poate fi îngrădit în obiceiuri tradiţionale! Conotaţia simbolică, aşa cum apare în labirintul cunoaşterii din Taina Sfântă a Naşterii Domnului, dovedeşte faptul că procesul organic şi repetitiv constituie tocmai o corelaţie între exte¬rior şi interior, între simbolistica natural-istorică a trupului şi viaţa dinamică a spiritului, ca un aspect ce ne ajută să facem o distincţie conceptuală între credinţă şi spirit! Când simbolistica trupească a Naşterii Domnului devine o viziune exterioară, aşa cum am spus, ea nu mai exprimă viaţa interioară a duhului sfânt! În lumea ce-şi are sfârşitul în finit, există un orizont absolut închis, pentru că trupul sfinţit simbolic nu cunoaşte greutatea, inerţia, izolarea lumii materiale şi imperfecte, iar, autentica realitate e situată întotdeauna mai departe, în simbolistica labirintului, la o mai mare profunzime a cunoaşteri, decât aparenţa tru¬pului natural ce se naşte din femeie! Mişcarea creatoare şi vie a spiritului nu poate fi împiedicată de trupul impenetrabil şi imperfect ce-şi pretinde reali¬tatea absolută! De aceea, Întruparea Lui Dumnezeu în lume, venirea Fiului lui Dumnezeu în spaţiul acestei lumi, demonstrează deschide¬rea posibilă a trupului şi nu caracterul său reprimat, pentru că vorbim despre cuprinderea infinitului în finit, prin pătrunderea lumii spirituale în lumea naturală, în lumea materială, prin manifestarea divină în legătura care uneşte cele două lumi, tocmai prin biruinţa harului asupra apăsării lumii na¬turale şi prin eliberarea omului din magia acestei lumi! În concluzie, Naşterea Domnului Iisus Hristos şi propovăduirea Sa pentru urmaşii lui Adam este tocmai «chenoza» sau starea de «deșertare» sau de «golire» de Sine pe care Fiul lui Dumnezeu o asumă la întruparea Sa, ca pe un act de ascultare față de Dumnezeu-Tatăl, aceasta însemnând chiar coborârea lui Dumnezeu, ce se săvârşeşte spre eliberarea acestui trup de îngreunarea şi înrobirea lui materială, spre a-l ilumina şi transfigura, şi nu în vederea afirmării puterii sau sfinţirii într-un model absolute! Materialismul conferă o valoare absolută trupului lumii, devine o deformare a Tainei Întrupării divine, o negare a caracterului său simbolic şi profund labirintic! În fine, să concluzionăm prin faptul că Naşterea Fiului lui Dumnezeu în lume, viaţa Sa, moartea pe Cruce şi Învierea Sa reprezintă fapte ce constituie, prin semnificaţia lor, un simbol unic, central şi universal, marcând un moment absolut, ca eveni¬ment al lumii spirituale, al vieţii spirituale interioare, ca un simbol ce ne eliberează de puterea lumii! Faptul că Fiul lui Dumnezeu S-a născut în trup natural, ne îngăduie să sperăm că trupul va fi învins în labirinticul său realism şi că poate fi iluminat de o altă lume şi apoi transfigurat în trup spiritual, dincolo de labirintul cunoaşterii prin Taina Sfântă a Naşterii Domnului!
Profesor Vasile GOGONEA
