În Noul Testament, Betleemul este celebrat ca loc al naşterii Domnului nostru Iisus Hristos (Matei 2; Luca 2), de aceea, la colinde să cântăm: ,,Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei, că întru dânsa, cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui Dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, mărire Ţie”, iar, prin aceste cuvinte, noi vorbim cu Domnul Hristos şi Îi cântăm, aducându-I mărire pentru cele ce s-au întâmplat prin venirea Lui în lume: „Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, deci, vorbim cu Domnul Hristos, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei”, pentzru că este vorba aici despre iubirea lui Dumnezeu pentru Fiul Său care S-a făcut om, despre iubirea faţă de oameni, despre „lumina cunoştinţei”, adică a smereniei Fiului lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii! Dar, Unul născut al Tatălui n-a ţinut la starea Sa, la faptul că era Fiul lui Dumnezeu ca la o întâmplare, iar, Sfântul Apostol Pavel spune: „S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând… ascultător făcându-Se până la moarte şi încă moarte de cruce” (Fil.2, 7-8). Deci, a venit Fiul lui Dumnezeu anume, ca să ne ajute şi să ne elibereze din fiinţa omenească, din firea omenească păcătoasă! Deci, noi cunoaştem ceva din măreţia Mântuitorului, din iubirea Mântuitorului, şi toate acestea le tâlcuim prin naşterea Lui, prin faptul că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om din Prea Sfânta Fecioară Maria. La biserică, noi chiar zicem într-o alcătuire de la Sfintele Slujbe, vorbind cu Maica Domnului: „Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat. Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-se şi crucea de bunăvoie pentru noi luând, prin care înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre”! De aceea, Nașterea Domnului este considerată în general ca o sărbătoare de origine mai nouă decât Paștile. Ziua Nașterii Domnului a fost privită ca una dintre cele mai mari sărbători creștine și era prăznuită cu mare solemnitate, ma ales că în ziua de Ajun, se face slujba în cadrul căreia se citesc Ceasurile mari sau împărătești. Tot în Ajun, slujitorii Bisericii Ortodoxe umblă cu icoana Nașterii Domnului pe la casele credincioșilor, pentru a le vesti măritul praznic al Crăciunului! 
În preajma sărbătorii sunt Ignatul sau mersul la colindat, precum și pregătirea unor mâncăruri tradiționale. Nu trebuie uitată nici împodobirea bradului de Crăciun, pentru că în ziua de Crăciun se merge la biserică, iar în această zi tradiția spune că întreaga familie trebuie să ia masa împreună. De asemenea, se zice că este bine ca primul om care intră în casă în ziua de Crăciun să fie bărbat, pentru că aduce noroc. În plus, nu se mătură în prima zi de Crăciun, nu se minte și nu se înjură! Atenţie, creştini! Oamenii mai strâng din sat ce-au dat împrumut, ca să îi găsească sărbătoarea cu toate lucrurile în gospodăria lor. Gospodarii, înainte de răsăritul soarelui, pun mâna pe toate uneltele din ogradă să le folosească sănătoși și cu spor, apoi se spune că în noaptea de Crăciun se deschide cerul, dar nu-l văd decât oamenii cei buni. De Crăciun, fetele, ca să-și vadă ursitul, pun sub fereastră tot felul de bucate, așteptându-l să vină să mănânce din ele și astfel să-l vadă la chip. O altă tradiție spune că și găinilor li se dă să mănânce din ciur sau sită, ca să facă ouă. În concluzie, Pruncul care se va naşte are să fie cu totul deosebit. Se pregătesc pentru acest eveniment, dar, cu puțin înainte de sosirea momentului așteptat, căci Iosif a aflat că trebuiau să plece într-o lungă călătorie spre sud. Trebuiau să ajungă la Betleem, de unde se trăgea familia sa, în localitatea unde trăise cândva marele său strămoș David. Când au ajuns la hanul unde voiau să se găzduiască, acesta era deja plin. Iosif și Maria au găsit doar un staul, în care au putut înnopta. Acolo, în acel loc umil, Maria L-a născut pe Fiul său, L-a înfășat în scutece curate și L-a așezat în ieslea cu fân, care I-a ținut atunci ca un loc de leagăn.
Preot Paroh Ilie AMZUCU, Parohia Urdarii de Jos, Gorj
