Tratamentele de iarnă la pomi și vie
Sărbătorile de iarnă se apropie, dar fermierii nu trebuie să-și întoarcă privirea de la câmp, grădina de legume, vie dar mai ales de la livadă. Prima etapă este cea a tratamentelor de iarnă, adică o năprasnică lovitură pe care o putem aplica majorității dăunătorilor, dar și multor agenți patogeni fungi (ciuperci microscopice parazite) aflate în somnolență. Despre zootehnie nu vorbim căci aceasta este o activitate permanentă, 24 ore din 24, 365-366 zile din 365 – 366. Fermierii pătimași consideră aceasta „activitate la foc continuu”.
Totdeauna prevenirea este mai importantă decât tratamentele curative, căci, în primul rând reduce riscul unor infestări și infectări păgubitoare prin eliminarea surselor primare de proliferarea agenților patogeni, dar și prin economiile bănești ce se realizează prin reducerea numărului de tratamente curative și mai ales prin reducerea riscului de contaminare a fructelor cu substanțele chimice utilizate, cunoscut fiind faptul că majoritatea pesticidelor ce se utilizează în timpul vegetației sunt sistemice, adică pătrund în toată planta, mai ales prin frunze, în sistemul circulator al plantelor, ajungând astfel și în fructe. Cum aceste substanțe sunt și greu de metabolizat (descompus) de către plante, consumul imediat al fructelor presupune neapărat și ingerarea lor de către oameni, acumularea, mai ales în ficat și pancreas – depozitarele majorității toxinelor din organism, și de aici doar un pas până la îmbolnăvirea omului. Din păcate, odată administrate acestea nu mai pot fi eliminate decât prin metabolizare în plante, în timp ce produsele chimice utilizate pentru tratamentele de iarnă nu sunt sistemice, au acțiune numai de contact sau respiratorie (asfixiantă), adică acționează local, nu pătrund în plante și deci ar putea fi ușor eliminate prin spălare, ceea ce nici măcar nu se impune, deoarece, atunci când ele se aplică, practic nu există frunze și fructe pe plante. Caracterul sistemic și remanența cât mai îndelungată, persistența și acțiunea toxică un timp cât mai lung, sunt însușiri utile pentru fermieri și nu pot fi socotite ca dăunătoare, deși au aceste însușiri, pentru protejarea consumatorilor se poate recurge doar la utilizarea restrictivă a acestora. Majoritatea dăunătorilor și a agenților patogeni iernează pe plante, în cazul nostru pe pomii fructiferi și vie, și combaterea lor presupune utilizarea de substanțe speciale, având în vedere că în repausul vegetativ dăunătorii nu circulă, nu se hrănesc și deci nu se otrăvesc singuri. Pentru aceasta se folosesc produse chimice de contact, sau respiratorii, asfixiante, care să aibă efect distructiv direct asupra formelor de iernare ale ciupercilor patogene și dăunătorilor.
Numărătoarea inversă a început de la plus infinit, e o consolare a optimistului.
Ion VELICAN
Între acestea, sulfatul de cupru (piatra vânătă) singur, netamponat, ne neutralizat cu var, în concentrație de 3 % (300 gr piatră vânătă la 10 l apă), are atât efect fungicid cât și insecticid, datorită causticității sale. Numit și zeamă albastră, acesta combate agenții patogeni care iernează la suprafața scoarței plantelor cât și formele de iernare ale majorității dăunătorilor aflați aici, fără a avea efect fitotoxic asupra plantelor gazdă, acestea nefiind în vegetație. Alte produse utilizate în aceste tratamente sunt supranumitele uleiuri horticole care, spre deosebire de zeama albastră, au efect distrugător doar asupra insectelor ce hibernează ca ou, larve sau adulți, pe scoarța plantelor, dar nu și asupra fungilor, ciupercile patogene. Uleiurile horticole sunt de fapt insecticide de contact sau de respirație, condiționate pe suport de ulei mineral, care, ca urmare a îmbăierii plantelor, formează o peliculă asfixiantă și toxică, ce îmbracă toată scoarța plantelor, izolând-o astfel de mediul înconjurător, asfixiind astfel vietățile pe care s-a așezat, dar totodată și instalând peste ele o atmosferă toxică. Cereți la fitofarmacii, magazinele care comercializează produsele chimice folosite în agricultură, aceste produse și respectați întocmai indicațiile fabricantului trecute pe etichetele de pe recipienții cu aceste produse, păstrați acești recipienți cel puțin un an pentru eventuale litigii. Pentru a avea efectele dorite faceți îmbăierea plantelor, stropind fiecare centimetru pătrat de plantă pornind de sus în jos, spre a fi siguri că nu scapă tratamentului agenții patogeni vizați. Astfel de tratamente se execută numai în repausul vegetativ, când s-au scuturat toate frunzele plantei, pe timp senin, cu temperatura aerului peste 10 grade Celsius, fără zăpadă pe ramuri și fără vânt. Pentru a se asigura aderența soluției pe plante adăugați în soluția folosită și 0,2 % aracet de lipit sau 4 – 5 linguri de zahăr la 10 l soluție (o lingură de zahăr la 2 litri de apă), dizolvat în prealabil în apă călduță, și agitați permanent soluția pentru a menține concentrația omogenă. La speciile semințoase – măr, păr, gutui, ideal trebuie aplicate 3 tratamente, începând cu luna decembrie până la umflarea mugurilor, iar la sâmburoase – cais, cireș, piersic, prun, vișin, doar 2 tratamente pot fi considerate suficiente, dar aplicarea de trei tratamente și acestor specii este mai asiguratoare. Este preferabil ca primul tratament să fie făcut tuturor pomilor cu zeamă albastră chiar din luna decembrie, după scuturarea frunzelor, urmat peste o lună de cel cu ulei horticol și apoi la semințoase încă un tratament cu produse neuleioase de acum, cu altă substanță activă decât cea din uleiul horticol, pentru a asigura o paletă largă de substanțe active administrate, evitând astfel inducerea rezistenței agenților patogeni la tratamentele aplicate. Ordinea tratamentelor poate fi și alta însă tratamentul cu ulei horticol este bine să fie făcut nu mai târziu de luna februarie, spre a nu-i reduce din eficacitate prin pornirea imediată în vegetație a plantelor și a agenților patogeni. Uleiurile horticole sunt foarte eficace mai ales împotriva păduchelui din San Jose, a păduchilor țestoși și păduchilor lânoși, asupra cărora celelalte tratamente sunt mai puțin eficace din cauza mijloacelor fizice de protecție ale acestora (carapace chitinoasă sau perișori lânoși fini și denși) extrem de eficace. Nu vom nominaliza aici niciun sortiment de ulei horticol, din cauza diversității acestui sortiment aflat pe piață, dar insistăm ca tratamentele succesive să se facă cu produse diferite spre a se completa efectul unuia cu cel al următorului. Recomandăm ca primul tratament să se facă cu zeamă albastră iar cel cu ulei horticol să fie aplicat ultimul în cazul sâmburoaselor și al doilea în cazul semințoaselor. Astfel se poate asigura timp de acțiune pentru asfixierea dăunătorilor de către uleiuri, dar și reducerea riscului de contaminare cu acesta a tăietorilor, ca urmare a spălării lor de către precipitațiile de iarnă, Sulfatul de cupru din zeama albastră nu are nevoie de prea mult timp pentru a „arde” rezervele biologice de ciuperci patogene și dăunători hibernanți. Pentru o mai bună protecție a muncii este recomandabil ca ultimul tratament de iarnă să se facă după efectuarea tăierilor spre a evita contaminarea operatorului horticultor cu aceste substanțe, dar și pentru a reduce efortul fizic și financiar reclamate de acestea, căci, va fi un volum mai mic de coroană pe care să se aplice soluția de stropit. Aceasta presupune efectuarea la timp a tăierilor în uscat. Așadar, recomandăm încă odată, ca tratamentul 1 să fie făcut cu sulfat de cupru – 3 % (zeamă albastră), al 2 – lea cu ulei horticol, iar tratamentul 3 pentru semințoase să fie făcut obligatoriu cu un insecticid de ingestie sau contact și un fungicid cu spectru larg de combatere. Tratamentul de iarnă se recomandă chiar și în viile hibride, mai ales pe butucii sensibili la atacul acarienilor (păianjeni) ce se dezvoltă pe frunze, creând pe acestea bășicuțe, negei, în care se ascund dăunătorii și astfel sunt mai greu de tratat în vegetație. De regulă acest aspect se neglijează de proprietarii de vii, și aceasta va avea efect negativ asupra plantației și a producției. Practic este obligatoriu ca toți proprietarii de pomi sau vii dintr-un areal să efectueze astfel de tratamente spre a suprima sursele potențiale de infestare cu astfel de agenți patogeni. La vii se poate recurge toamna chiar la curățarea scoarței exfoliate (coaja) de pe coarde și mai ales de pe brațe și butuci, spre a provoca distrugerea agenților patogeni hibernanți pe și sub acestea, de către gerul iernii. Prin efectuarea tratamentelor de iarnă în pomicultură se reduce la maximum 5 numărul tratamentelor ce trebuie efectuate în vegetație și astfel se reduce mult contaminarea producției cu substanțele toxice utilizate în combaterea bolilor și a dăunătorilor, și totodată și costurile de producție
Pentru explicații mult mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii consultați cartea mea
Ghidul fermierilor mici și mijlocii:
- 1 – Culturi de câmp, furajere și legumicole – ediția 2020,
- 2 – Viticultură și vinificație – ediția 2021,
- 3 – Pomicultură – ediția 2022
- 4 – Zootehnie – ediția 2023
Telefon:0764 471 206 – permanent
Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi, oamenii – căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acesta, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez. Primesc suficient de multe telefoane în care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului, și fără să anunțe apicultorii de acesta.
Legea 383/2013 – cu modificările ulterioare, a apiculturii, prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli.
Așadar:
Cu câteva zile înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele pe care le veți folosi.
Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru.
Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele. Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!
Aștept cu deosebit interes propunerile, sugestiile dumneavoastră, stimați cititori, fermieri, și despre alte subiecte de interes în activitatea cotidiană din ferma, gospodăria dumneavoastră căci:
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bunăstarea vine către tine apoi …
Ing. Ion VELICI
