În ziua de luni, 11 noiembrie 2024, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Acad. dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, după oficierea Sfintei Liturghii, s-a desfăşurat la Protoieria Târgu-Cărbuneşti, Conferinţa preoţească pastoral-misionară de toamnă a preoţilor de parohie din Protopopiatul Târgu-Cărbuneşti, cu participarea Părintelui inspector Bogdan Târlea, de la Mitropolia Olteniei şi a Preacucernicului Părinte Ion Spilca, Protopop al Protopopiatului Târgu-Cărbuneşti, cel care a început prin a spune că activitatea se desfăşoară în cadrul «Anului omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor» și al «Anului comemorativ al tuturor sfinților tămăduitori fără de arginți», proclamat de către Patriarhia Română, sfinţi care sunt cinstiţi în evlavia poporului român! Preacucernicia sa a transmis un mesj din partea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit dr. Irineu, îndemnând slujitorii altarului să fie buni slujitori ai activităţilor din biserica noastră ortodoxă, sfaturi însoţite de cele mai sincere urări de bine, pentru că Arhieria sa, ne poartă pe toţi în suflet şi în rugăciune! După aceea, Părintele Protopop Spilca a anunţat şi tema conferinţei, prin referatul privitor la «Anul comemorativ al tuturor sfinților tămăduitori fără de arginți», prezentat de către Peacucernicul Părinte conferenţiar Vulpe Adrian, de la Parohia «Antim» Târgu-Cărbuneşti, cel care a vorbit despre sfinții tămăduitori fără de arginți care au excelat prin vindecările lor minunate, datorită credinţei lor puternice şi datorită trăirii lor sfinte ! În viitor, vom căuta să redăm pe scurt conţinutul acestui referat foarte interesant şi bazat pe un studiu temeinic şi bine documentat.
Dumnezeu a venit pe pământ ca să vindece, nu pe cei sănătoşi, ci, pe cei bolnavi!
La sfârşitul prezentării referatului de către Părintele Vulpe Adrian, cuvântul eclatant şi hotărât al Preacucernicului Părinte Popescu Gabriel, de la Parohia Ciocadia, putem spune că a impresionat auditoriul prin diversitatea problemelor abordate, în care a evidenţiat faptul că boala aceasta a omului, nu este doar una trupească, ci, mai ales una sufletească, pentru că, aşa cum spune Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu a venit pe pământ ca să vindece, nu pe cei sănătoşi, ci, pe cei bolnavi, pe cei care au nevoie de vindecarea aceasta, iar, minunile săvârşite în anii propovăduitori şi petrecuţi pe acest pământ au arătat tuturor că Domnl Iisus este cel care vindecă toate bolile omeneşti! De aceea, biserica, odată cu crearea sa la începuturile creştinismului, s-a ocupat de cei în suferinţă, de cei bolnavi, iar, pentru acest lucru au fost create organisme de ajutorare şi au trăit atunci şi sfinţi tămăduitori, iar, în acest sens îl avem exemplu pe Sf. Vasile cel Mare, care a înfiinţat bolniţe şi azile pentru bătrâni, pentru bolnavi, pentru copiii neajutoraţi, pentru toţi cei care erau în suferinţă! Astfel, s-au dezvoltat în jurul mănăstirilor spitale şi azile, chiar şi în nordul Olteniei au fost create astfel de spitale, de bolniţe! Iată, că au venit zilele acestea ale noastre, care în opinia vorbitorului sunt vremuri în care omul este mai bolnav ca niciodată (!!n.n.), din toate punctele de vedere, pentru că s-a distrus încet dar sigur, esenţa familiei, s-a «rupt» legătura aceasta dintre membrii familiei, iar, cele trei «verigi» ale famiiei alcătuite din copii, părinţi şi bătrâni, parcă au intrat într-o discordie, nu se mai înţeleg tinerii cu cei în vârstă, nici chiar tinerii între ei! Din păcate, tinerii trăiesc datorită bătrânilor, datorită pensiilor, ceea ce nu este normal, pentru că s-au inversat lucrurile, părinţii sunt plecaţi în strîinătate, iar, copiii au rămas în grija bunicilor! De multe ori, copiii rămân ai nimănui!
,,Să nu ne mai temem de autorităţile care impun fel de fel de nebunii, de aceea, trebuie să fim în pas cu schimbarea lumii”!
Acest lucru se întâmplă, pentru că omul a ajuns la limita puterilor, şi-a pierdut încrederea în societate, şi-a pierdut încrederea în spitale, în judecătorii, în şcoli, în politicieni, deci, s-a produs o «ruptură» în societate, între oamenii bolnavi şi doctorii…cu arginţi, tocmai cei pe care i-a lăsat Dumnezeu pe pământ ca să aibă grijă de omul în suferinţă! Să nu uităm de vremea din pandemie, când oamenii au «plecat» din această viaţă mai repede decât ar fi vrut cei apropiaţi să plece, iar, pentru toate acestea suntem vinovaţi şi noi, cei care am tolerat abuzurile, şi se poate spune că am avut mult de pierdut! În chip minunat, totuşi, omul nu şi-a pierdut încrederea în Dumnezeu, iar, noi, preoţii, fiind reprezentanţi ai lui Dumnezeu pe acest pământ, a spus cu mult curaj preotul Popescu Gabriel, suntem oameni ai bisericii, iar, omul nu se poate supăra pe biserică! Cei care cer iertare, au o şansă de reabilitatre în faţa oamenilor, pentru că numai Dumnezeu coordonează această lume, El este Proniatorul acestei lumi, şi nu omul îl coordonează pe Dumnezeu, aşa cum a vrut sistemul acesta globalist sau progresist, cum îi mai spune, pentru că întotdeauna, Dumnezeu a învins nebunia umană, iar, de acum încolo, avem datoria să nu ne mai plecăm aşa de mult şi de uşor în faţa unor curente nenorocite, «progresiste», care ne-au adus numai rău în viaţa noastră! Biserica trebuie să-şi facă mai auzit glasul, pentru că biserica are mai multe posibilităţi de a interveni în ajutorul bolnavilor, pentru că biserica are aceste organisme care sunt la nivelul Patriarhiei, al mitropoliilor, al episcopiilor, iar, până la cel din urmă bolnav, toţi să ştie că biserica este în ajutorul celor în nevoinţă! La ţară, bătrânii sunt singuri, unii sunt mâncaţi de şobolani în casă, deci, lucruri de neînchipuit pentru secolul în care trăim! Este multă suferinţă, tristeţe şi boală în lumea aceasta, pentru că anul acesta, la noi, am avut douăzeci şi cinci de înmormântări şi un singur botez!!! Acesta este adevărul, chiar dacă nu este spus de toată lumea, iar, unii spun că trebuie sămergem înainte pentru că ne duce «valul», dar, până unde ne duce valul? Trebuie să vedem şi pe oamenii care sunt plătiţi cu bani mulţi, dar, nu-şi fac datoria, pentru că noi, preoţii, aşa cum sublinia Părintele Popescu Gabriel, am rămas ca să-i ajutăm pe oamenii bolnavi, în suferinţă şi singuri! În încheiere, vorbitorul a ţinut să aprecieze faptul că preoţii au o datorie morală înaintea Lui Dumnezeu, de a merge în comunitate, ,,să nu ne mai temem de autorităţile care impun fel de fel de nebunii, de aceea, trebuie să fim în pas cu schimbarea lumii”! Doamne-ajută! Am redat cu lux de amănunte cuvântul Preacucernicului Părinte Popescu Gabriel, din Parohia Ciocadia, pentru că a plăcut foarte jult auditoriului şi a fost încununat de multe aplauze şi de aprecieri elogioase! Au mai luat cuvântul, Preacucernicul Părinte Marius Murgiuc, Parohia «Antim» Târgu-Cărbuneşti, Preacucernicul Părinte Ciungu Ionuţ, Parohia Baia de Fier şi Preacucernicul Părinte Vodoiu Mirel, Vladimir. (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA