S-au scuturat frunzele pomilor și arbuștilor fructiferi, este deci momentul să purcedem la înființarea noilor plantații, căci, intrând în repausul vegetative, hibernal, plantele pomicole vor suporta foarte bine transplantarea, și, efectuată acum, toamna, procentul de prindere va fi mare. Pomii fructiferi sunt învestiții de lungă, chiar foarte lungă durată, și de aceea plantarea lor trebuie făcută cu mare grijă. Unele specii și soiuri pot produce convenabil chiar și peste 50 de ani dacă sunt corect întreținuți și exploatați.
Mai întâi trebuie să stabilim structura speciilor și a soiurilor pe care vrem să le cultivăm, având în vedere că în județul nostru găsesc condiții bune de cultură speciile semințoase (măr, păr sau gutui), sâmburoasele (prun, cireș sau vișin) și nuciferele – nuc sau migdal precum și arbuștii fructiferi. Caisul și piersicul sunt specii pretențioase atât la condițiile climatice, solicită căldură mai multă, precum și la cele de sol, preferându-le pe cele ușoare, drenate, ceea ce oferă doar sudul țării, și de aceea nu vom trata tehnologia acestora. Stabilim apoi amplasamentul – acestora ținând cont de preferința lor pentru lumină, sol destul de fertil, drenat, suficient de profund și fără exces de apă, temporar sau permanent, precum și la adăpost de vânturile dominante. Aceste condiții, de regulă sunt întrunite pe pantele ușoare, cu expoziție, înclinare, sudică, sud-vestică sau sud-estică, fără risc de alunecare a terenului. Trebuie evitate terenurile cu expoziție nordică sau vârfurile, culmile, dealurilor, din cauza riscului mare de expunere la vânturi, ceea ce poate provoca aplecarea plantelor, ruperea coroanelor, amplificarea efectului distructiv al temperaturilor scăzute din iarnă, precum și diminuarea aportului luminii solare ca factor foarte important de vegetație. De asemenea nu sunt de preferat nici luncile înguste, văgăunile, unde iluminarea este mai scurtă ca durată iar curenții de aer fie prea puternici, fie prea slabi, ceea ce poate afecta negativ polenizarea și facilita proliferarea bolilor și a dăunătorilor. Panta terenului – ar fi bine să nu depășească 10 %, 10 m înălțime la 100 m distanță, spre a exclude scurgerile rapide de apă de suprafață corelate cu eroziunea solului fertil din porțiunile superioare, care astfel sărăcesc, și depunerea lui în zonele joase, unde poate produce creșterea ulterioară a adâncimii de plantare a pomilor și îngroparea punctului de altoire în sol, cu efect extrem de nociv, care poate cauza chiar și pieirea pomilor prin putrezirea acestui colet, sau diminuarea efectului pozitiv al portaltoiului, al cărui rol este și cel de adaptare a plantei la condițiile respective de sol. Dintre speciile semințoase, la baza pantei amplasăm gutuiul sau părul altoit pe gutui, iar mărul îl vom planta în treimea mijlocie sau cea superioară a pantei, căci suportă mai greu excesul de apă, mai ales pe cel stagnant. La fel vom proceda și cu sâmburoasele, dintre care la bază vom planta vișinul sau prunul altoit pe corcoduș. Nu amestecăm speciile pomicole și nici chiar soiurile, ci le vom planta în parcele, porțiuni sau grupuri separate, pentru a efectua tratamentele fitosanitare fără riscul contaminării nedorite de la un soi la altul. După aceasta procedăm chiar din primăvara anului de plantare, dacă nu din anul anterior, la eliberarea terenului de speciile arboricole, de regulă mărăcini, rugi sau alte specii forestiere, prin defrișare și / sau distrugerea lor cu Roundup prin erbicidare în plină vegetație, urmată de extragerea cioatelor. Ideal ar fi ca apoi să se procedeze la nivelarea terenului, dar cum fermele noastre un prea vor înființa plantații pomicole pe suprafețe mari, comerciale, ci doar în mici plantații familiale, mai adesea doar pentru nevoile proprii, această lucrare poate fi exclusă. Indiferent de întinderea noii plantații trebuie procedat la fertilizarea de bază cu până la 100 to gunoi de grajd bine compostat / ha sau cu 100 kg substanță activă fosfor și potasiu / ha, urmată de desfundarea terenului prin arătură adâncă, peste 30 cm adâncime, sau cu cazmaua la această adâncime, operațiuni ce se vor efectua în toamna plantării pomilor. Desigur noțiunea de desfundare a terenului presupune o adâncime de peste 40 cm, dar această operațiune este extrem de greu de efectuat în actualele condiții de fărâmițare a terenului în parcele de câțiva ari. Ea poate fi înlocuită cu scarificarea, dar și aceasta este la fel de dificil de efectuat din aceleași motive, precum și din lipsa utilajelor specifice. Trebuie spus că cele mai bune plantări sunt cele de toamnă, când procentul de prindere trece lesne peste 95 %, comparativ cu plantările de primăvară, când acesta poate să scadă până la 80 %, sau mai jos. Deci vom vorbi despre plantările de toamnă. Desfundarea sau arătura adâncă pentru plantare trebuie făcută în luna octombrie, înainte de scuturarea frunzelor puieților și intrarea acestora în repausul hibernal când aceștia pot fi plantați.
Estetica are doi poli: frumosul unora și frumosul altora. Urâtul e o invenție reciprocă. Ion VELICAN
Pentru a proteja plantația de rozătoare, în special iepuri, este obligatorie împrejmuirea ei cu gard din plasă de sârmă cu ochiuri de 5 cm îngropată 15 – 20 cm în sol. Astfel iepurii vor pătrunde mult mai greu în plantație. Nicio altă formă de protejare, învelire cu folie sau hârtie, placaj etc nu este atât de eficace, și mai există și riscul apariției unui strat gros de zăpadă cu crustă pe care să vină iepurii și să roadă vârfurile și rămurelele tinerelor plante. Pentru îndepărtarea șoarecilor de câmp care pot roade scoarța pomilor sub zăpadă, mai ales în zona coletului, se pensulează aceste zone cu substanțe repelente, aflate sub diverse denumiri în comerț, care îi îndepărtează pe aceștia de plante. Urmează pregătirea terenului, prin discuiri repetate când se face și o ușoară nivelare a terenului dacă utilajul este în agregat cu o șină grea, de cale ferată sau cu motosapa, freza. Lucrarea trebuie să fie cel puțin de aceeași calitate cu cea de la semănatul culturilor anuale.
Nu faceți rabat de la aceste lucrări căci după plantare nu veți avea cum repara această neglijență.
Se trece apoi la pichetarea terenului, ținând cont că este mai bine ca rândurile să fie orientate pe direcția nord – sud pentru a facilita o bună și uniformă iluminare a tuturor pomilor și o protecție mai bună a acestora la vânturile dominante care au direcția nord – sud, nord-est – sud-vest sau nord-vest – sud-est. Picheții trebuie să fie plasați cu 20 cm mai la nord decât peretele nordic al viitoarelor gropi. Desigur pentru pichetare ar fi recomandat să folosim stacheți din lemn de esență tare, salcâm, stejar etc, dar se pot folosi orice bețe din lemn, care după plantare se folosesc în alte operațiuni, ei nu rămân pe teren după aceasta. Schema de plantare depinde de specia și portaltoiul pe care au fost altoiți pomii, de vigoarea acestora, sau de modelul de coroană ce dorim să formăm pomilor noștri. Astfel la măr recomandăm plantarea la 4 x 2 m; 3,5 x 2 m; 3,5 x 1 – 1,5 m; la păr : 4 x 2 m sau 3,5 x 1,5 m; la gutui : 3,5 x 2 – 2,5m. Prunul, cireșul și migdalul se plantează la 5 x 4 sau 4 x 3 m; vișinul la 5 x 4 sau 4 x 2 m iar nucul la 10 – 12 x 6 – 8 m. Primele cifre reprezintă distanța între rândurile de pomi, iar celelalte sunt distanțele între pomi pe rând. Având în vedere intrarea târzie pe rod a nucului, 8 – 12 ani, recomandăm plantarea între rândurile acestuia a câte unui rând de arbuști fructiferi sau specii seminţoase care întră pe rod după 2 – 3 ani și se exploatează atâta timp cât dezvoltarea coroanei nucului nu este stânjenită de aceștia. Astfel se recuperează mai ușor cheltuielile ocazionate de înființarea plantațiilor de nuc.
În următorul articol vom descrie tehnica propriu-zisă de plantare a pomilor și
arbuștilor fructiferi.
Pentru explicații mult mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii consultați cartea mea
Ghidul fermierilor mici și mijlocii:
- 1 – Culturi de câmp, furajere și legumicole – ediția 2020,
- 2 – Viticultură și vinificație – ediția 2021,
- 3 – Pomicultură – ediția 2022
- 4 – Zootehnie – ediția 2023
Telefon: 0764 471 206 – permanent
Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi, oamenii, pe pământ – căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acest pământ, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez. Primesc suficient de multe telefoane în care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului, și fără să anunțe apicultorii de acesta. Legea 383 / 2013, cu modificările ulterioare a apiculturii prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli.
Așadar:
Cu câteva zile înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele pe care le veți folosi.
Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru.
Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele. Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!
Aștept cu deosebit interes propunerile, sugestiile dumneavoastră, stimați cititori, fermieri, și despre alte subiecte de interes în activitatea cotidiană din ferma, gospodăria dumneavoastră căci:
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bunăstarea vine către tine apoi …
Ing. Ion VELICI
