În această zi binecuvântată de la Dumnezeu, Biserica Ortodoxă face prăznuirea Sfintei Cuvioasei Maicii noastre Parascheva de la Iaşi, care a strălucit în lume cu viaţa ei sfântă, dar, mai ales cu faptele minunate, fiind ocrotitoarea Moldovei şi a neamului românesc! Biserica noastră de Parohie de la Strâmba-Jiu, oraşul Turceni, Gorj, are acest hram, ca un semn de preţuire pentru nevoinţa şi petrecerea fără de prihană a Sfintei Cuvioase, pe care a binevoit Dumnezeu Preaînaltul să o proslăvească pe pământ cu faceri de minuni şi să o pună ca pe o lumină neprihănită în sfeşnicul Bisericii Sale spre a-i lumina pe toţi credincioşii pelerine, rugătoare, ajutătoare şi mângâiere a tuturor celor care o venerează cu credinţă. Sfânta Cuvioasa Parascheva s-a născut în Tracia, aproape de cetatea Calicratia, într-un sat ce se chema Epivata, din părinţi macedo-români dreptcredincioşi, care împlineau toate poruncile lui Dumnezeu, împodobindu-şi viaţa lor cu milostenii şi cu faceri de bine. Părinţii 
Cuvioasei Parascheva au lăsat-o moştenitoarea casei împreună cu fratele său Eftimie, care mai târziu a fost Episcop al Maditiei. După moartea părinţilor ei, Cuvioasa Parascheva a început o viaţă de aspră nevoinţă în rugăciune, post şi milostenii, păşind pe calea cea sfîntă care duce la împărăţia lui Dumnezeu. Apoi, părăsind toată grija pământească s-a dus la o mănăstire de călugăriţe din pustiul Iordanului şi acolo petrecea viaţă îngerească, urmând văzătorului de Dumnezeu Ilie şi lui Ioan Botezătorul, mâncând numai verdeţuri, apoi, se chinuia de frig şi de arşiţă şi căuta cu ochii minţii sale numai la Dumnezeu, care ştie şi le vede pe toate! Ca «mireasă» a lui Hristos, ea se pregătea să iasă înaintea mirelui iubit, zicînd: ,,Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine Te caută inima mea”, pentru că Sfânta Parascheva, «mireasa» cea bună a lui Hristos, îşi punea nădejdea în Cel Preaînalt şi, făcând rugăciuni cu lacrimi, se însemna cu semnul Sfintei Cruci. Astfel, Cuvioasa Parascheva s-a făcut «mireasă» iubită a lui Hristos şi cămară de taină a Preasfintei Treimi, devenind o biserică a Dumnezeului Celui Viu, curată şi neîntinată de păcat. După cinci ani de nevoinţă în pustiul Iordanului, pe când se ruga cu mâinile înălţate spre cer după obiceiul sfinţilor, a văzut pe îngerul Domnului în chip de tânăr luminos, care i-a zis: «Lasă pustiul Iordanului şi te întoarce în patria ta, pentru că acolo ţi se cuvine să-ţi dai trupul pământului, iar sufletul tău să treacă la cereştile locaşuri», după care înţelegând puterea vedeniei şi porunca Lui Dumnezeu, sfânta se bucură de moartea cea trupească, dar se întristă de părăsirea pustiului, pentru că nimic nu curăţeşte aşa de bine sufletul şi nu-l aduce la chipul cei dintâi, ca viaţa din pustie şi liniştea sufletească! Părăsind pustiul, Cuvioasa Parascheva a venit la Constantinopol, s-a închinat în Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vlaherne, s-a împărtăşit cu Trupul şi Sângele lui Hristos, apoi s-a dus în patria sa Epivata, unde a petrecut doi ani de zile neschimbându-şi osteneala cea pustnicească, adică, postul, rugăciunea şi privegherile de noapte. Sosind clipa mutării sale la Dumnezeu, s-a rugat cu multe lacrimi pentru sine, pentru Biserică, pentru sfinţii slujitori, pentru sihaştri, pentru cei 
bolnavi şi pentru toată lumea, apoi şi-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului, iar trupul său, după obiceiul creştinesc, s-a îngropat pe malul mării. Preabunul Dumnezeu, i-a descoperit sfintele ei moaşte într-un chip minunat, când un sihastru stâlpnic aproape de locul unde era îngropată Cuvioasa, a constatat că în apropiere a fost îngropat un corăbier, însă, au aflat trupul neputrezit al Sfintei Parascheva! Într-o noapte senină, unul dintre acei oameni, anume Gheorghe, fiind iubitor de Hristos, pe când se ruga lui Dumnezeu în casa sa, a adormit şi a văzut în vedenie o împărăteasă şezând pe scaun luminat cu o mulţime de ostaşi împrejurul ei. Unul dintre aceşti ostaşi, luându-l de mână, l-a ridicat de jos şi i-a zis: «Gheorghe, pentru ce aţi trecut cu vederea trupul Cuvioasei Parascheva şi aţi îngropat la un loc cu dânsul trupul cel necurat şi stricat? Deci, scoateţi-l din groapă şi-l puneţi la un loc ales, că a voit Dumnezeu să proslăvească pe roaba sa pe pământ!», pentru ca în cele din urmă Cuvioasa înveşmântată în lumină i-a zis: ,,Degrabă scoţând moaştele mele, la loc însemnat să le puneţi, pentru că şi eu am fost ca şi voi şi patria mea este Epivata, unde voi acum locuiţi”! În aceeaşi noapte, o femeie cu numele Eufimia, a avut aceeaşi vedenie şi a doua zi împreună cu mulţime de oameni au alergat cu lumânări în mâini la moaştele Cuvioasei Parascheva, pe care aflându-le în pământ întregi şi binemirositoare ca o comoară de mult preţ, le-au aşezat cu mare bucurie în biserica Sfinţilor Apostoli «Petru şi Pavel» din satul Epivata. După o vreme, credinciosul împărat româno-bulgar Ioan Asan, auzind de minunile ce se făceau la moaştele Cuvioasei Parascheva, a trimis pe Mitropolitul Marcu însoţit de episcopi şi preoţi şi a adus cinstitele ei moaşte în oraşula Târnovo, unde se tămăduiau numeroşi bolnavi care veneau aici cu credinţă. După o vreme, când turcii au cucerit o parte din Imperiul Bizantin, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, sultanul Baiazid a dăruit moaştele Sfintei Parascheva lui Mircea cel Bătrîn, domnul Ţării Româneşti, în anul 1393, dar, din anul 1396, turcii au dat acest odor de mare preţ cnezinei Anghelina care le-a dus la Belgrad, unde de asemenea se vindecau mulţi bolnavi şi au stat moaştele Cuvioasei Parascheva la Belgrad 124 de ani, din 1396 pînă în 1520, când sultanul Soliman le strămută la Constantinopol, unde stau 120 de ani. Ca o minune, în anul 1639, domnul Moldovei, Vasile Lupu, terminând de zidit biserica Mănăstirii «Sfinţii Trei Ierarhi» din Iaşi, căuta să împodobească ctitoria sa cu moaştele Cuvioasei Parascheva şi dorind să le aducă la Iaşi, i-a împlinit Dumnezeu cererea, astfel că la 13 iunie, 1641, sfintele moaşte, însoţite de Vasile Lupu şi Mitropolitul Varlaam al Moldovei, au fost întâmpinate de un mare cortegiu de clerici, monahi şi credincioşi! Din anul 1641 până azi se face prăznuirea anuală, la 14 octombrie, a Sfintei Cuv. Parascheva, când credincioşii sunt în sărbătoare şi o cinstesc pe ocrotitoarea Moldovei, rugătoarea şi grabnic ajutătoarea tuturor credincioşilor care cer mijlocirea ei la Dumnezeu! Amin.
Preot Antonie FĂINIŞI, Parohia Strâmba-Jiu, Gorj
