Depresia este o problemă de sănătate publică prevalentă în multe din statele membre ale UE. Este o boală care se tratează medicamentos, prin psihoterapie sau alte metode, de aceea este esenţial ca întreaga populaţie să conştientizeze importanța recunoașterii timpurii a semnelor și simptomelor depresiei. Depresia se manifestă prin: tristețe, pierderea interesului sau a plăcerii, sentimente de vinovăție sau valoare de sine scăzută, tulburări de somn sau de apetit, oboseală, dificultăți de concentrare.
Depresia reprezintă o tulburare mentală caracterizată de o stare de tristeţe persistentă şi de pierderea interesului pentru activităţile obișnuite, însoţite de o incapacitate de a desfăşura activităţi zilnice, care apare timp de cel puţin două săptămâni.
De asemenea, pot să apară neliniște psihomotorie, lipsa energiei, tulburări ale apetitului alimentar și sexual, insomnie, anxietate, lipsa capacitaţii de concentrare, gânduri de vinovăţie excesivă, de inutilitate sau scăderea încrederii în forțele proprii, sentimente de lipsă de speranţă, uneori şi gânduri de auto-vătămare sau de sinucidere.
În afară de stările trăite de pacient, în diagnosticul depresiei sunt importante și informațiile primite de la cei apropiați care observă frecvent schimbări în comportamentul pacientului, acesta devenind din ce în ce mai retras, mai putin implicat în activitățile obișnuite, mai putin comunicativ, mai apatic, „mai lipsit de viață”, își construiește relații armonioase din ce în ce mai greu, devine suspicios, iar timpul alocat propriei persoane, familiei, prietenilor, relaxării devine din ce în ce mai redus.
Voința este diminuată la acești pacienți, astfel că aceștia nu mai pot îndeplini sarcinile zilnice, în cazuri grave putând ajunge la pierderea completă a independentei funcționale, „stau cu ochii în tavan”, de aceea necesită sprijin din partea celor din jur.
Este recomandată evitarea unor expresii precum „totul este în mintea ta” sau „trebuie să ai voință”, pentru că acestea pot induce stări de frustrare suplimentare atunci când pacientul nu reușește să realizeze ceea ce i se spune, fiindu-i accentuate sentimentele de lipsă de speranță în privința vindecării și încrederea în forțele proprii.
Unii apelează la tratamente pe baza de plante și își autoadministrează medicamente despre care doar au auzit că ar ajuta în astfel de cazuri. Acest fapt duce de multe ori la întârzierea prezentării la medic și la agravarea simptomelor.
Unul din simptomele cele mai frecvente pentru care se recurge la automedicație este insomnia, care prin efectul bulgărelui de zăpadă poate declanșa alte simptome din cadrul sindromului depresiv.
De multe ori depresia se însoțește de anxietate sau tulburări ale consumului de substanțe, precum alcoolul sau alte substanțe psihoactive, acestea accentuând stările depresive și conferind șanse mai reduse de răspuns la medicația antidepresivă.
O formă particulară de depresie o reprezintă depresia postnatală, care prezintă simptome asemănătoare însoțite de anxietate, sentimente de neîncredere sau neputință, care se prelungesc și pot apărea chiar la câteva luni după naștere, perioadă în care proaspăta mamă se confruntă cu situații noi, își face griji pentru viitorul ei și al copilului, trăiește teama de a nu fi o „mamă rea” sau se simte copleșită de sarcinile care îi revin în noul rol.
Acestea pot afecta întreaga familie, putând duce la relații dizarmonice sau în situații mai severe se pot complica cu suicidul.
De aceea este recomandat consultul la un medic psihiatru, care în funcție de particularitatea cazului poate recomanda un anumit tip de tratament sau intervenții psihoterapeutice.
Material realizat de dr. Rovența-Grivei Costin, medic primar Psihiatrie din cadrul Spitalului Județean de Urgență Târgu-Jiu
