Scriu acest eseu în sala de lectură a Bibliotecii Județene „Christian Tell” Gorj, pentru că aici și-a petrecut vreo 20 de ani din viață eminentul profesor de limba și literatura română IANCU POPESCU.
Cea de-a patra vârstă l-a doborât în cele din urmă, dar figura lui tutelară a patronat „Amarul Târg” vreme de decenii, când a fost maestrul incontestabil al unor ucenici însetați de tainele culturii filologice, literare, culturale și spirituale.
Acești „alumni” – printre care m-am numărat și eu, încă din clasa a V-a, la Școala Generală nr.5 de peste pod (azi „Voievodul Litovoi” – n.m.), apoi tot liceul și toată studenția, la „Cenaclul Columna”, îi poartă recunoștința cuvenită și și-l păstrează ca model de gândire pozitivă, de creație entuziastă, de judecată altruistă, de moderație a subiectivizării discursului fie el critic fie el elogios.
Zăboveam la câte un pahar cu apă: dânsul, la o cafea: eu, și-i surprindeam strălucirea din ochii inteligenți, bucuria feței de-a se fi lăsat pătruns de înțelesurile esențiale ale lucrurilor, ale fenomenelor.
Avea harul de a nu se lăsa întunecat de partea hâdă a realității; avea totodată darul de a repotența sistemele de valori dintr-un domeniu îndeobște încărcat de „amintiri”, de reconsiderări mai mult sau mai puțin motivate, căci îi plăcea enorm să se întoarcă la o glorioasă tradiție, fiind luminat de un nostos sănătos, capabil să emane renașteri capodoperiale.
Astfel i-am publicat în „Gorjeanul”, – fiind eram redactor cultural al ziarului care recent și-a sărbătorit 100 de ani de existență – studiul său despre baladă, contând ca o reușită „lucrare de diplomă”. Mă vizita la biroul de la etajul I, unde-l aveam coleg pe Pavel Popa-Misărilă, și el vechi columnist autor al unei cărți de poezie întemeietoare, deschizătoare de drumuri noi în lirica gorjeană.
Îmi enunța exigențele privind redactarea textului, revenea ca să-l supervizeze, era dificil, dar am reușit, prin răbdare, să mi-l apropii ca prieten, așa cum de altfel mi s-a întâmplat cu altă „somitate” locală, Cornel Cârstoiu.
Iancu Popescu a activat în Cenaclul „Columna” – alături de alte „eminențe” ale învățământului gorjean precum Ion Trancău, George Manoniu, Titu Rădoi, Nicolae Diaconu, Gheorghe Grigurcu, Aurel Antonie, Ion Mocioi, Nicolae Dragoș, Marin Sorescu ș.a. A publicat sub formă de „Scrisori” câteva articole – replică în „România Literară”; or, prin anii `60 – `70, era extraordinar să pătrunzi la un asemenea înalt nivel în sfera elitei naționale cu titlu de recititor hermeneutic avant-la-letre / la-date.
Îl felicitam când se întâmpla respectiva confirmare a statutului său metaliterar.
Târziu, pe la cei 30 de ani ai mei, fiind profesor la un gimnaziu din Târgu-Jiu, mi-a lansat cartea a treia „Călător în Eutopia”, ba și pe cea de-a patra „Mă întorc-pregătiți rugul” lecturându-mi cu voce tare câteva texte din cuprinsul lor, cântate azi la violoncel de Mircea Suchici; când îmi apărea, în Gorjeanul, câte un eseostudiu, câte-o cronică literară, câte-un „reportaj altfel” mă oprea pe stradă căci își elaborase „fișe” de termeni neologici, ca să-i ofer câteva lămuriri suplimentare.
I-am caracterizat comportamentul și identitatea auctorială (a fost și un epigramist notabil – n.m., I.P.B.) într-un articol, apărut și într-o carte de-a mea, al lui Sorin Lory Buliga, pe care i-am dăruit-o cu dragoste (se mândrea cu ea, pe bună dreptate – n.m., I.P.B.).
Din „Literatura și arta Cuvântului Serile la Brădiceni” (Editura Pim, Iași, 2020, pp. 9-16) aflu că Iancu Popescu s-a născut pe 25 martie 1938 în Licurici (Gorj). Ca și Titu Rădoi și Ion Pecie ori Nicolae Diaconu, Iancu Popescu a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (1956-1960).
A muncit la Sc. gen. Bărbătești (1960), Sc. gen nr. 5 (1965), Șc. Prof. a Combinatului de Ciment Bârsești (1966-1968), Lic. Ec. Târgu-Jiu (din 1966-1977), Sc. Generală nr. 3 (1977-2000) unde avea în cercul literar pe fiica Domniei Sale, Dacia – n.m.) ș.a.m.d. În 2007, a fost declarat cetățean de onoare al Târgu-Jiului.
Cu articolele răspândite în Gorjeanul, Ecou, Înainte, Magazin, Gazeta Învățământului, Gazeta literară, Scânteia tineretului, Ramuri, Tribuna România literară, Limbă și literatură i s-ar putea edita, iată, postem, o carte-de-sine-stătătoare. Eu am procedat de această manieră și când am scos din uitare opera unor Titu Rădoi, Nicolae al Lupului, Grigore Pupăză, Dumitru Pupăză, Emil Paraschivoiu, Ionel I. Buligan-Delagoj ș.a.
Iancu Popescu a avut schimburi epistolare cu G. Ivașcu, D. Micu, T. Vianu, Z. Ornea, A Marino, D.R. Popescu, ale căror cărți le-a comentat în Gazeta Gorjului, Gorjeanul, Gorjul literar, Columna etc.
A fost în Cenaclul Columna între anii 1962-1994 și pe lângă mine i-au comentat figura creatoare Ion Trancău, Grig. M. Dobreanu, Gelu Birău, Nicolae Manolescu, Panti Cristea ș.a.
Fiind montaniard și iubitor al sportului cu bicicleta, poate că în lumea de dincolo va fi escaladând munții Parnasului. Fie-i transviața în Eternitate un pelerinaj la Catedrala Absolutului.
Prof. Univ. dr. Ion Popescu-Brădiceni,
Doctor în filologie, scriitor
