Pe dealul Măiagului
Și al Bujoranului
Este Tudor așezat
Peste țară împărat,
Împărat din Vladimiri –
Tudore, mereu să fii!
Lângă el în iarbă jos
Stau haiducii de la Olt
Și pandurii de la pod
Ce-au pornit cu el la oaste
Având topoare și coase:
Dreptate și slobozie,
Libertate și frăție
Pe a noastră sfântă glie.
Stau în iarbă și mănâncă
Ciugulind din masa-ntinsă,
Povestesc, mai beau și vin
Din ulciorul cu pelin;
Beau, mănâncă și petrec
Codrii mult înveselesc,
Dulăii și oile,
Lupii și cu fiarele.
Ulmul falnic și bătrân
Înfipt bine în pământ
Fost-a pus de tatăl său
La necazuri și la greu,
Ca să stea drept mărturie
Pentru vremi cu vijelie,
Ca să fie la urmași
Pildă despre-naintași.
Sus aici, deasupra văii
S-au luptat cu greu flăcăii,
A fost loc de aruncare
Pentru furci, pentru topoare
Căci venit-au turci ca iarba
Să ne jefuiască țara.
După sorți, după izbăndă
A zărit panduru-n frunză
O sămânță rătăciță
Coaja-i era puțin strivită
Iar «Ființa» încolțită.
Scoase sabia din teacă
Și-o înfipse-adânc în coastă
Puse «Ființa» în țărână
Și-o stropi cu apă bună,
O udă și răsări
Falnic Ulm se mai ivi!
*
Sună frunza în copac
– D-alelei fiu de ortac
Stai aici și chefuiești
La dușmani nu te gîndești,
Scoală, Tudore pandur
Pune mâna pe satâr
Că vin turcii-ncet, încoace
Bată-l focul de noroace!
– Nu sunt turcii, Ulm bătrân
Este glasul de român
Cel ce bea și chefuiește
Pentru țara ce-o iubește.
Bate vântul frunza-n coastă
Ulmul murmură a șoaptă,
Mulmură, încet grăiește
Și pe Tudor îl vestește:
Voi haiducii de la Olt
Și pandurii de la pod
Strângeți cingătoarea bine
Că o mare oaste vine,
Oaste mare înarmată
Jos la Dunăre s-arată!
– Ulmule, rotatule
Frate bun, ortacule,
Multă vreme te mai miști
Tu nu vezi că-s eteriști
C-au venit și ei la noi
Pe ninsoare și pe ploi
Să ne unim amândoi
Ca să-i prindem pe ciocoi?…
Frunză verde Ulm rotat
Tudor şade-ngândurat
Gânduri negre, doruri mari
Parcă e între dușmani
Nu mai bea , nu mai mănâncă
S-a-mpietrit precum o stâncă.
– Tudor, Tudor, Tudorel
Fiul tatii, haiducel
Tu nu vezi cum vin din spate
Lanțuri multe și cu spade,
Funii groase împletite
Pentru frații tăi gătite,
Săbii lucii ascuțite
Și la vârf puțin aduse
Pentru Tudor pregătite?…
– Umule mereu să zici
Peste culmi, peste tufișuri
Și să spui la lume multă
La copii, că ei nu uită
Cum plecat-a Tudor domn
Din desișul codrilor,
Din inima văilor
Pus pe fapte și dreptate,
Slobozie , libertate.
Am ajuns în Capitală
Cu oștire și cu fală,
Cu mulțime de panduri
Falnici, bravii trubaduri –
Trei măsuri de vreme domn
Peste țară și popor,
Dar venit-au complotiștii
Ce-au tratat cu eteriștii
Au venit și ne-au trădat
Iar pe mine m-au legat.
Să ne cânți, Ulmule sfânt
Multă vreme pe pământ
La oameni și călători,
La codrii și zburători
Ca să știe tot poporul
Cum a fost cu Tudor Domnul –
Tudor crunt cu părul nins
Căci n-a fost în față-nvins
Nici în luptă, bătălie,
Ci, vândut prin mișelie!
Nicuşor BĂLUŢOIU
