12 – Lonicera albastră, afinul siberian – este de asemenea un arbust fructifer recent introdus în cultură la noi, din Rusia, asemănător afinului și care furnizează primele fructe în primăvară, începând chiar cu luna mai, chiar și înaintea cunoscutelor cireșe de mai. Din punct de vedere botanic, această plantă este rudă bună cu mâna Maicii Domnului. Fructele, bacele – sunt bogate în vitamine, mai ales C și B, zaharuri, săruri minerale și au gust dulce, ușor acrișor, revigorant, sunt cilindric-alungite, lungi de 2,5 cm și cu diametrul de 0,8 cm, de 0,8 – 1,1 gr, colorate în diverse nuanțe de albastru. Planta este destul de productivă dând cam 5 – 7 kg fructe/plantă sau 10 to/ha. Se consumă proaspete, deshidratate sau sub formă de suc, sirop, gem, dulceață sau lichior. Au efect antispasmodic, emolient, expectorant, liniștitor psihic, diuretic, laxativ, antimicrobian, antisalmonelic, streptococic, în combaterea răcelii, febrei, durerilor în gât, inflamațiilor intestinale, ale tractului urinar sau aparatului genital, în prevenirea cancerului. Extern se acestea se folosesc în combaterea conjunctivitei, rănilor, afecțiunilor pielii. Planta nu este deloc pretențioasă la condițiile de climă și sol, nu are boli sau dăunători specifici și este foarte rezistentă la secetă și ger.
13 – Mandarinul – Fructul este o bacă, hesperidă, variabilă ca formă și mărime după soi și condițiile de creștere. Fructele conțin puține semințe și au aproape aceleași însușiri ca portocalele, specifice fructelor citrice, dar produse la noi doar ca plante de apartament. De la legare, scuturarea florii, până la coacerea fructului pot trece 180 – 220 zile uneori chiar și un an, perioadă în care apar mereu noi flori și fructe. În prima fază fructele cresc foarte repede după care ritmul de creștere se reduce mult și încetează complet la intrarea în pârgă.
Mandarinul începe să vegeteze când temperatura aerului trece de 10 – 120 C, iar cea a solului de 11 – 120 C și încetează la peste 320 C. Este recomandabil ca, pe tot parcursul anului, temperatura solului sau a apei pentru udat să fie cu 1 – 20 C superioară temperaturii aerului. Mandarinul este foarte sensibil la temperaturile scăzute, astfel că fructele degeră la – 1,2 C până la -2,60 C, lăstarii tineri și frunzele la -40 C, ramurile de 2 – 3 ani la – 50 C și sub – 70 C degeră toată planta. Față de lumină mandarinul are cerințe variabile cu fenofaza de vegetație, temperatura aerului și cea a solului. Dacă iluminarea este redusă cad masiv frunzele, dar rezistă timp de 3 – 4 luni la temperatură de minimum 40 C iarna, cu condiția ca iluminarea și umiditatea să fie în concordanță cu temperatura. Mutarea plantei la iluminare directă trebuie făcută cu o prealabilă acomodare la aceasta căci lumina directă poate provoca arsuri pe frunze care pot cădea masiv. Este preferabil ca vara mandarinul să fie ținut în verande, pe terase acoperite. Pentru apă mandarinul are cerințe reduse însă nu suportă bine nici seceta dar, mai ales, nici umiditatea excesivă a solului căci pot muri ciupercile din micorize și atunci planta nu se mai poate hrăni și piere. Și umiditatea aerului este importantă căci în exces favorizează bolile și dăunătorii iar în deficit solicită prea mult plantele, și de aceea în zilele cu uscăciune a aerului se recomandă pulverizarea periodică de apă în aerul înconjurător. Mandarinul preferă solurile neutre sau slab alcaline, fertile și cu un drenaj bun al apei dar în sălbăticie poate crește bine și pe solurile calcaroase sau nisipoase, mai sărace în elemente nutritive și apă. Varietățile – de mandarin de cultură cele mai cunoscute sunt: Clementine, Cleopatra, Darcy, Pankan – cu cele mai mari fructe și Changsha – cu cele mai rezistente plante la frig.
14 – Merișorul – este o plantă înrudită cu afinul, sub aceleași condiții de cultură și aceeași utilizare. Frunzele – conțin: arbutină, hidrochinonă, taninuri, flavonoide și au efect diuretic, energizant, litontriptic, antidiareic, antiseptic al căilor urinare, în litiaza renală, infecții urinare, cistite, reumatism, gută, diaree, enterocolită, colici intestinali, hemoragii menstruale, balonări. Fructele – de mărimea și forma afinelor, dar de culoare roșie, se coc în septembrie – octombrie și conțin: vitaminele B, C, retinol, acid ascorbic, tocoferol, niacină, piridoxină, săruri minerale de potasiu, fosfor, calciu, fier, mangan, taninuri, substanțe antibacteriene, antimicotice, fibre digestive, flavonoide, saponine, fenoli, acizii grași Omega 3, 6, 9, uleiuri volatile, zaharuri, antioxidanți, glucoză, fructoză, antocianine, proantocianidină, resveratrol, piceatanol, pirostilbenzen, quercitină, miricetină, peonidine, acid salicilic, 46 cal / 100 gr fructe ș a. Au efect în anemii, litiaze renale, în eliminarea calculilor renali, antibacterian intestinal, astringent, în normalizarea tranzitului intestinal, prevenirea infecțiilor renale, în tuberculoză, alte afecțiuni pulmonare, în combaterea Helicobacter pylori și eColi, în combaterea cistitei bacteriene, antioxidant (de 20 de ori mai mare decât al vitaminei C), inhibă creșterea celulelor canceroase, îmbunătățește sistemul imunitar, în răceli, tuse, afecțiuni gingivale, împiedică formarea plăcii bacteriene și a tartrului pe dantură, previn căderea dinților, întăresc sistemul osos, combat reumatismul, guta, afecțiunile glandei tiroide, stimulează producerea hormonilor tiroidieni F 13 și F 14, a acidului ursolinic. Au efect antiinflamator, diaforeic (provoacă transpirația), în cistitele acute și cronice, uretrite, leucemie, pielonefrită, reduc mirosul urinei, cariile dentare, previn gripa, guturaiul, întârzie îmbătrânirea, pierderea memoriei, combat cancerul de sân, previn acumularea toxinelor în corp, combat diabetul, motiv pentru care sunt supranumite „insulina verde”, cresc colesterolul bun și reduc pe cel rău, previn tromboza, ateroscleroza, previn alergiile, scad tensiunea arterială, previn bolile cardiovasculare, provoacă eliminarea surplusului de apă din corp, previn abcesele. Se consumă ca atare, confiate, sub formă de suc, sirop, gem, lichior și alte preparate de cofetărie. Consumate în exces, mai mult de 200 gr/zi, pot produce reflux gastroesofagian, diaree, mai ales copiilor mici, gravidelor, alergicilor la acidul acetilsalicilic (aspirină).
15 – Murul – crește bine în Europa și Orientul mijlociu și mai este numit și „rug de munte”. Hipocrate, în secolul al IV-lea îHr, îl menționează pentru virtuțile sale medicinale. Se cunosc acum peste 100 de specii și 1.000 de varietăți hibride, cu sau fără țepi, de la care se folosesc în scop alimentar și terapeutic frunzele și fructele. Frunzele – conțin: tananți, flavonoide, vitamina C, acid malic, oxalic, tartric, lactic, inozitol ș a și se folosesc sub formă de ceai în gargare contra inflamațiilor gingiilor, ale cavității bucale și gâtului căci au efect astringent, tonic. Fructele, murele – conțin: vitaminele A, C, proteine, pectide, acid salicilic, citric, mucilagii, flavonoide, și ca suc protejează capilarele vasculare, reduc febra, calmează, iar ca infuzie se folosesc pentru gargară în stomatite, faringite. Se pot consuma și ca atare și au rol vitaminizant, tonic general, revigorant, răcoritor căci sunt aromate, au gust dulce-acrișor, plăcut. Nu sunt contraindicații în consumul de mure. Murele sunt de diferite forme și mărimi, de culoare negru-intens sau albăstrui, perisabile.
16 – Scorușul negru, aronia – este considerat „cea mai eficace armă naturală contra cancerului”, deoarece scorușele conțin cei mai puternici antioxidanți naturali și de aceea sunt incluse în meniul cosmonauților ruși. Este un arbust de talie medie, 1,5 – 3, 0 m, decorativ prin flori, fructe și frunze, rezistent la ger, puțin pretențios la condițiile de cultură și poate da producții de 20 to fructe și 30 kg miere / ha căci este o plantă puternic meliferă. Se poate cultiva pe terenuri scheletice, cu pantă sub 15%, dar se vor evita cele sărăturate și cu apă stagnantă, fără drenaj, până la altitudinea de 1.200 m. Se înmulțește prin semințe, drajoni, marcote sau altoit pe păducel. Se plantează toamna sau primăvara, după toate regulile pomilor și arbuștilor fructifer, în schemă de 2,8 – 3,5 x 1,2 – 1,5 m și se conduce preponderant sub formă de tufă cu 5 – 8 tulpini multianuale, cărora li se aplică anual tăieri de rărire. Terenul plantației poate fi înierbat sau ogor negru și necesită o ușoară fertilizare sau udare în anii secetoși. Scorușele – sunt bace de culoare neagră sau roșu-maronie, se coc în iulie – august, conțin: antociani – cei mai puternici antioxidanți din natură, taninuri, vitaminele A, complex B, C, E, Q, acizi organici, săruri minerale de potasiu, sodiu, mangan, fier, iod, fosfor, zaharuri, carotenoide, fibre digestive, proteine, grăsimi, acid folic și sunt considerate unele dintre primele 10 superfructe ale lumii. Consumate ca atare, congelate sau sub formă de suc, sirop, gem, marmeladă, compot, dulceață, ceai etc. au efect antioxidant, anticancerigen, detoxifiant, de îmbunătățire a sistemului imunitar, de combatere a radiațiilor cosmice și solare, de creștere a capacității cognitive a creierului, întărire a vederii, de reglare a tensiunii arteriale, antibacterian, în curele de slăbire, de prevenire a cancerului, a bolii Alzheimer, în tratamentele arterosclerozei, de întârziere a îmbătrânirii, de combatere a stresului, oboselii, de prevenire a pierderii memoriei, a bolilor de piele, antialergic, combate rinitele, de îmbunătățire a metabolismului, de prevenire a infecțiilor virale, bacteriene, a bolilor contagioase la copii, de curățire a colonului, de combatere a constipației, de mărire a elasticității vaselor de sânge și a vascularizării creierului, în buna funcționare a ficatului, a aparatului urinar, în prevenirea cardiopatiilor, în întărirea imunității, antihistaminic, antiinflamator, antialergic, de purificare a sângelui. Sunt indicate mai ales gravidelor, hipotensivilor, diabeticilor și fără contraindicații tuturor oamenilor. Din scorușe se extrag și pigmenți alimentari, se prepară creme de protecție solară și alte medicamente.
(va urma)
Ing. Ion VELICI
